Istoria clubului
La începutul anului 1919, Societatea academică a studenților români "Petru Maior" din Budapesta și-a mutat sediul la Cluj, odată cu ea venind aici și organizația ei sportivă, care "avea acum toate posibilitățile să se organizeze temeinic, devenind un suprem for de îndrumare sportivă și nu numai a studențimii" (ziarul "Patria").
Afluența mare a tineretului dornic de a urma studiile la Cluj a impus rezolvarea multor probleme privind viața universitară. Astfel, s-a hotărât înființarea la Cluj a unei "Cetăți universitare", pentru care Consiliul Dirigent a alocat suma de 50 de milioane de lei. În cadrul "Cetății universitare" a fost proiectat pentru prima oara în istoria învățământului românesc și un Institut de Educație Fizică. Odată cu venirea toamnei și apropierea zilei de 3 noiembrie, când urmau să se deschidă cursurile Universității, în presa clujeană a apărut apelul generalului Silviu de Herbay (21 octombrie), cu următorul text: "Educația fizică a tinerimii noastre este foarte neglijată (...). Apelăm deci cu căldură patriotică la fiestecare tânăr universitar român să-și țină de o sfântă datornită de a se înscrie în listele sportive care se află la Secretariatul Universității".
La scurt timp, ziarul "Patria" publica un articol în care studenții "ce au jucat deja fotbal la vreo echipă, sau cei care doresc să joace de acum înainte sunt invitați să se prezinte în sala Prefecturii pentru a lua parte la înființarea Clubului sportiv". Prima consfătuire, la care au venit peste 100 de fotbaliști, a fost urmată de câteva întâlniri la arena din parcul orașului, la căminul studențesc "Avram Iancu" și în saloanele Automobil Clubului.
Un component al primei echipe "U", mijlocașul Brutus Rațiu, și-a notat câteva amintiri: "După formarea comitetului s-a luat și hotărârea cea mare: săptămâna următoare pe teren, la primul antrenament. Și iar am venit mai mulți decât mi-aș fi închipuit. Așa s-a născut U și Victoria, cea care avea să ne fie rivală ani și ani de zile... Eu am rămas la studenți, pentru că tocmai mă întorsesem de pe front și mă înscrisesem la Facultatea de Drept".
Primul meci oficial s-a disputat în 16 mai 1920, la Arad, cu Gloria. Cu două zile înaintea jocului, de la Praga au sosit echipamentele de joc, în culorile alb-negre, și un rând de ghete, aduse de doi studenți, Mihai Tripa (primul portar al lui "U") și Andrei Suciu. "U" a învins cu 3-1 prin golurile marcate de Crâsnic II, Târla și Vatian. Conform documentelor păstrate de la doi jucători, Metianu și Târla, prima echipa a Universității a fost:
- Portar: Mihai Tripa (student la Politehnica din Praga)
- Fundaș dreapta: Aurel Guga (student Academia Comercială)
- Fundaș stânga: Eugen Metainu (student la Drept)
- Mijlocaș dreapta: Brutus Ratiu (student la Drept)
- Mijlocaș central: Ioan Nichin (student la Drept)
- Mijlocaș stânga: Petrila Petica (student la Drept)
- Marginaș dreapta: Arcadie Crâsnic I (student la Medicină)
- Inter dreapta: Sabin Vatianu (student la Medicină)
- Centru atacant: Eugen Crâsnic II (student la Drept)
- Inter stânga: Sabin Târla (student la Drept)
- Marginaș stânga: Nicolae Gruescu (student la Medicină)
(sursa: "Agora < U > ", Gheorghe I. Bodea)
În afară de participarea la primele campionate regionale, "U" se remarcă drept prima echipă românească ce efectuează un turneu internațional. Se întâmpla în 1923, clujenii jucând cu câteva din cele mai importante echipe din Franta, Italia și Iugoslavia: 0-5 Stade Francaise (campioana Franței), 4-2 cu Lyon, 3-0 cu Grenoble Etudiant Club, 0-1 cu Politehnica Torino și 1-2 cu HASK Zagreb (campioana Iugoslaviei).
După alte câteva campionate districtuale și regionale, "U" era pregătită pentru primul campionat național, cel din 1932-1933. Clujenii au jucat în grupă cu Venus București, NAC Oradea, Unirea tricolor, RGM Timișoara, AMEF Arad și Brasovia. Înaintea ultimei etape, "U" conducea în clasament, având două puncte, dar golaveraj inferior lui Venus. Cele două aveau să joace, la București, dreptul de a accede în finala campionatului. Universitatea a dominat partida cu autoritate, conducând în minutul 50 cu 3-0, prin golurile lui Ploeșteanu, Ștefănescu și Sârbu. Tipic lui "U", jucătorii nu mai insistă și Venus egalează în minutul 82. Era 3-3 și dacă mai marca un singur gol, Venus era în ultimul act! Dar tabela a rămas neschimbată. Fotbalistul Marius Ștefănescu și-a amintit: "În gara Cluj soseam dimineața după o noapte de călătorie. Nu ne gândeam că ne va aștepta cineva la gară. Și totuși ne înșelasem. Peronul era plin de studenți și o fanfară cânta marșuri. Ne întrebam curioși pe cine or aștepta? Când am început să coborâm din vagon, uralele celor de pe peron erau adresate lui < U >. Eram fericiți. Am fost primiți oficial, în sala de recepție a gării, și acolo dr. Emil Hațieganu, ministru pe vremea aceea, ne-a mulțumit pentru victoria noastră și respectiv a Clujului. Am pornit din gară cu fanfara în frunte, parcurgând pe jos Bl. Ferdinand (azi str. Horea) până în centrul orașului, copleșiți de urale și aplauze".
Finala avea să se dispute contra Ripensiei Timișoara, în sistem tur-retur. Primul meci la Timișoara, în 9 iulie 1933. "U" a jucat cu Sepsi - Iancovic, Sfera, Gain, Ghilezan, David, Sârbu, Ploeșteanu, Sepi II, Ștefănescu, Surlasiu. În minutele 2 si 4 Ripensia reuseste doua bare, dar, în minutul 5, un contraatac "U"-ist duce scorul la 0-1, marcator Ștefănescu. Ripensia ripostează și înscrie de două ori, prin Ciolac și Bindea. Sepi II egalează cu un șut fulgerător, dar Dobay îi duce din nou pe timișoreni în avantaj. În repriza secundă Ripensia e dezlănțuită și același Dobay face 4-2. Ploaia devine torentiala și arbitrul este nevoit să oprească jocul timp de 20 de minute. "U" trece la cârma jocului și reduce din scor prin Sârbu, 4-3, dar cu două minute înainte de final, Dobay, cu un șut de zile mari, stabilește scorul final: 5-3.
Returul s-a jucat la Cluj, la 16 iulie 1933. Formația - aceeași, cu excepția lui Tabacu, care i-a luat locul lui Surlasiu. "Ripensiei îi era suficient un egal, așa că a jucat pentru el", nota Gazeta Sporturilor de a doua zi. "U" avea nevoie de o victorie la trei goluri diferență. Probabil că această miză concretă i-a inhibat, astfel ca au ratat exasperant de mult. S-a terminat 0-0, iar "U" pierduse cea mai mare ocazie de a-și înscrie și numele de campioană în frumosul ei palmares.
(sursa: "Agora < U >", Gheorghe I. Bodea)
Dintotdeauna, echipa de fotbal a studenților clujeni a fost considerată mai mult un partener de întrecere decât un adversar.
"U", care s-a mai numit CSU și Știința, nu a trăit pentru performanță. A spus-o, în 1932, chiar Iuliu Hațieganu: "Scopul nostru nu este acela de a crea campioni, ci oameni sănătoși. Nu record, ci armonie, nu ura, ci camaraderie; nu victorie personală, ci victoria națiunii; nu speculă, ci jertfă".
Tocmai de aceea, se poate spune ca obținerea Cupei României, în 11 iulie 1965, a fost o întâmplare pentru Știința. Însă acea întâmplare i-a încărcat cu energie și entuziasm pe sportivii și suporterii clujeni pentru zeci de ani.
Clujenii s-au calificat în finală grație tinereții. În penultimul act, ei remizaseră cu Progresul București, 2-2, dar regulamentul dădea câștig de cauză formației mai tinere. Știința avea o medie de vârstă de 26 de ani, 11 luni si 24 de zile, iar Progresul - 27 de ani, o lună și 25 de zile. Diferența mai mică de două luni! Pentru golgheterul Mihai Adam, finala Cupei a coincis cu un eveniment major al vieții: căsătoria. El a plecat spre București direct de la nuntă și s-a reîntâlnit cu soția sa abia în lunea de dupa joc, când au continuat petrecerea împreună cu colegii de echipă.
Meciul din finala, cu Dinamo Pitești, n-a avut istoric. Remus Câmpeanu, cu un șut de la 30 de metri, și Zoltan Ivansuc, pătrundere pe dreapta și sut imparabil de la 18 metri, au rezolvat problema câștigătoarei în prima oră de joc. Mai mult, același Ivansuc a avut și o bară. Replica argeșeanului Turcan nu a fost decât o palidă consolare. Cupa venea sub Feleac, iar Clujul era în sărbătoare!
Rectorul UMF, profesorul Marius Bojita, a fost unul dintre sutele de suporteri clujeni care au asistat la finala Cupei din 1965. "Am plecat un grup mai mare de colegi și colege. În acel an, < U > a cucerit tot ce se putea, mai puțin campionatul. În afară de Cupă, ne-am adjudecat titlul la tineret, iar Mihai Adam a fost golgheterul României", și-a amintit fostul președinte al FC Universitatea. "Am ieșit din vestiar către miezul nopții. Ne-au întâmpinat flăcările studenților. Am avut o clipă impresia că suntem în Verona medievală. Am intrat cu mare greutate în autobuz. Prin ferestrele deschise zburau buchete de flori", a notat Mircea Luca în cartea "Șepcile roșii".
Ioan Chirilă și Mircea Luca încheiau cartea "Șepcile roșii" cu următoarele cuvinte, care se dovedesc a fi, după 35 de ani, la fel de proaspete: "Universitatea Cluj a învins și a pierdut atunci când nu se aștepta nimeni. Până și victoria ei din Cupa României este rezultatul unor coincidențe de calendar, când studenții au găsit forma maxima prin legile hazardului. < U > a încercat de câteva ori să fie mai mult decât poate. A încercat să uite ceea ce este. A încercat, în ultima instanță, să nu mai fie < U >, jertfind minunata potcoava neagră de pe pieptul ei studențesc, în numele dorinței de a fi ceea ce niciodată nu va putea fi. Universitatea Cluj va fi întotdeauna doar o campioană a elanurilor nestăvilite. Poate există oare un titlu mai frumos?".
- Știința Cluj - Dinamo Pitești 2-1
- Marcatori: R. Câmpeanu 11, Ivansuc 55 / Turcan 65
- Știința: Mogut - Marcu, Georgescu, Grajdeanu, R. Câmpeanu - V. Alexandru, Nesu - N. Szabo, Ivansuc, Adam, I. Suciu. Antrenor: Andrei Sepsi.
- Dinamo: Niculescu (17 Matache) - Gh. Radu, Stoenescu, Stelian, Badea - Târcovnicu, Dobrin (62 Zimmer) - Ionescu, Turcan, N. Nagy, C. David. Antrenor: Vintilă Mardarescu.
- Arbitri: N. Mihăilescu, Al. Pârvu, M. Nita (toți din Bucuresti)
- Data: 11 iulie 1965
- Stadion: Republicii (Bucuresti).
- Spectatori: 30.000.
(sursa: săptămânalul Clujeanul)
Declinul Universității Cluj a coincis cu ruperea relației dintre club si Banca Dacia Felix.
În sezonul competitional 1997-1998, "U" a ocupat la final locul 13, acumulând doar 40 de puncte, cu doua mai mult decât prima retrogradata, Chindia Târgoviste. Managementul defectuos si organizarea hilara au facut ca la finele sezonului 1998-1999 Universitatea sa retrogradeze în liga secunda, cu un bilant dezastruos. Din cele 34 de partide disputate, studentii au câstigat doar 4 meciuri si 4 le-au terminat la egalitate. A fost un sezon în care "U" a avut cea mai proasta aparare, încasând 92 de goluri, si cel mai slab atac, reusind sa înscrie de doar 19 ori.
În sezonul ce a urmat majoritatea jucatorilor au parasit corabia, fapt ce a facut ca Universitatea sa debuteze în liga secunda cu o formatie încropita. Acest lucru a fost fatal pentru studenti, iar la finele unui campionat foarte slab "U" a retrogradat pentru prima oara în Divizia C, fapt care a spulberat recordul detinut de formatia clujeana ca fiind singura echipa care a participat la toate campionatele nationale în Divizia A sau B.
În cele 34 de etape jucate în sezonul 1999-2000 al Diviziei B, "Sepcile rosii" au fost învinse de 22 de ori, au terminat la egalitate 6 întâlniri si au câstigat doar 6 partide. Golaverajul a fost 30-76, "U" fiind socotita echipa cu cea mai slaba aparare din serie. Daca la mijlocul anilor '90 "U" participa în Cupa Intertoto, câtiva ani mai târziu ea s-a trezit în mocirla Diviziei C.
Venirea lui Ioan Ovidiu Sabau pe banca tehnica a Universitatii, dupa ce echipa a retrogradat succesiv în Divizia B, apoi în C, a fost de bun augur. Proaspat "decazuta" în Liga a III-a, la finele sezonului 1999-2000, "U" a reusit sa îsi construiasca un nucleu cu care a promovat în liga secunda. "U" a câstigat seria a 8-a fara prea mari emotii, acumulând 65 de puncte, cu 10 mai multe decât ocupanta locului 2, Telecom Arad. A câstigat 20 de meciuri din totalul de 28, si a încheiat la egalitate alte 5.
Anul urmator, "U" a terminat pe locul 10 în Divizia B, cu 41 de puncte. Sezonul 2002-2003 a gasit echipa la final pe locul 9, cu 34 de puncte su ungolaveraj pozitiv, 44-40. A urmat o clasare pe locul 7, cu 40 de puncte. Principalul obiectiv al Universitatii pentru sezonul 2005-2005 a fost promovarea în prima liga. Leo Grozavu, antrenorul studentilor din acel an, nu a reusit sa îndeplineasca obiectivul, ratând la mustata barajul pentru accederea în Liga I. "U" a încheiat campionatul pe locul 3, la un singur punct de ocupanta locului secund, FC Bihor.
În sezonul ce-a urmat, Adrian Falub, fosta glorie a Universitatii, a fost instalat ca antrenor. Dupa un început ezitant, "studentii" au câstigat meci dupa meci. Dupa 17 etape, "U" se afla la sefia clasamentului, la 9 puncte distanta de principala urmaritoare, Dacia Mioveni. 2007 a fost anul în care "Sepcile rosii" au reusit sa promoveze, cu 3 etape înainte de sfârsitul campionatului. La final, "U" a acumulat 72 de puncte, cu 12 mai multe decât ocupanta locului secund, Dacia Mioveni. A fost momentul în care Universitatea Cluj-Napoca s-a întors acolo unde îi este locul, in prima liga. Insa bucuria avea sa se estompeze dupa doar un sezon. La finele campionatului 2007-2008, Universitatea retrograda din nou in liga secunda, dupa 23 de puncte obtinute tot campionatul. La carma echipei a fost adus Dorinel Munteanu si suporterii incepeau sa spere la o noua promovare. Sezonul a fost insa ratat, Universitatea Cluj salvandu-se de la retrogradare in ultima runda a campionatului.
Clubul a fost preluat de Florian Walter în 2009, "U" a promovat de pe locul secund și a rezistat în Liga 1 timp de cinci sezoane consecutive, jucând, însă, o nouă finală de cupă, în 2015, pierdută în fața Stelei București (0-3), prima după o pauză de 50 de ani. Cu toate acestea, finanțatorul și-a luat mâinile de pe clubul pe care tot el l-a dus în insolvență, jucătorii au devenit liberi de contract,astfel că, după îndelungi procese, la care s-a adăugat o nouă retragradare în cel de-al treilea eșalonul, a fost declarat falimentul societății.
Dar povestea “Șepcilor roșii” nu avea să se sfârșească acolo. Universitatea Cluj a revenit în vara anului 2016 la originile sale de club universitar. Într-o nouă organizare, avându-l din nou alături pe Ioan Ovidiu Sabău, dar şi cu o nouă abordare managerială, clubul s-a întors cu faţa spre comunitate şi şi-a asumat, astfel, un rol important într-un fotbal care face faţă cu greu dezechilibrelor. De asemenea, FC Universitatea Cluj a adoptat un model organizaţional inspirat din poveştile de succes ale cluburilor europene de tradiţie (socios). În plan sportiv, clubul pune un accent important pe jucătorii produşi în propria academie. Cu sprijinul municipalității, dar și al celor șase universități clujene (Universitatea Babeş-Bolyai (UBB), Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” (UMF), Universitatea Tehnică (UTCN), Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV), Universitatea de Artă şi Design (UAD), respectiv Academia de Muzică “Gheorghe Dima”, “U” a pornit la drum din Liga a IV-a și își propune să revină pe prima scenă în 2019, anul în care va sărbători centenarul.
Periplul “Șepcilor roșii” prin județul Cluj a fost urmat, un an mai târziu, de cel prin orașele și locurile pitorești ale Ligii a III-a. După un start ușor poticnit, conduși de această dată de cuplul de antrenori Adrian Falub – Marius Suller, “studenții” s-au instalat în fruntea clasamentului seriei a 5-a și au încheiat sezonul 2017-2018 cu obiectivul îndeplinit cu mult înaintea finalului, dar și cu amintirea unei optime de finală în Cupa României, jucată la intensitate maximă, pe Cluj Arena, contra celor de la Dinamo București (1-1 în timpul regulamentar, 1-3 după executarea penalty-urilor).
După ce a promovat în al doilea eșalon fotbalistic, Universitatea Cluj a evoluat timp de trei ani în liga a II-a. În sezonul 2018/2019, echipa a dus o luptă strânsă pentru promovare cu Chindia Târgoviște și Academia Clinceni. La finalul campionatului, ”U”, sub comanda lui Bogdan Lobonț, s-a clasat pe poziția a treia, urmând să joace la baraj împotriva celor de la Hermannstadt. Sibienii s-au impus cu 2-0 pe Cluj Arena, în timp ce ”U” a câștigat cu 1-0 la Sibiu, insuficient pentru ca „studenții” să revină în prima ligă. A urmat un nou sezonul în liga secundă început sub comanda lui Adrian Falub, sezonul 2019/2020 fiind întrerupt din cauza pandemiei. Adrian Falub a început și sezonul 2020/2021 pe banca tehnică a Universității, însă după doar trei etape locul acestuia a fost luat de Costel Enache. Cu Enache, ”U” a încheiat sezonul regular pe locul 11, în play-out echipa ocupând poziția a treia în grupa A la finalul campionatului.
Erik Lincar a fost antrenorul ales pentru a conduce echipa spre mult dorita promovare. ”U” a început sezonul 2021/2022 cu speranțe mari după ce în prima etapă s-a impus cu 3-0 pe Cluj Arena împotriva Politehnicii Timișoara. După un parcurs cu 14 victorii în 19 etape, „studenții” erau pe poziția a doua la finalul sezonului regular. Candidatele directe ale Universității Cluj la promovare erau Petrolul Ploiești și Hermannstadt. ”U” putea obține biletul spre Liga 1 în etapa a noua din play-off, când pe Cluj Arena venea Hermannstadt. Cu 21.000 de oameni în spate, elevii lui Erik Lincar nu au reușit să se impună, sibienii câștigând meciul cu 2-1.
A urmat un nou baraj. De această dată Dinamo București a fost adversarul Universității. Meciul tur a avut loc pe Cluj Arena, iar ”U” lua o opțiune serioasă pentru promovare după ce s-a impus cu 2-0 prin reușitele lui Remacle și Boiciuc.
În „Ștefan cel Mare”, Tescan a deschis scorul în minutul 17 cu un gol superb. „Alb-roșii” au egalat după doar două minute. Tabela a rămas neschimbată până la final, iar ”U” a revenit în prima ligă după o pauză de șapte ani.
După promovarea în Liga I la finalul sezonului 2021/2022, FC Universitatea Cluj a traversat o perioadă de evoluție și performanțe notabile.
Revenirea în prima ligă în sezonul 2022/2023 a fost marcată de provocări. În primele șase etape, echipa a acumulat doar două puncte, ceea ce a condus la înlocuirea antrenorului Erik Lincar cu Eugen Neagoe.
Până în pauza de iarnă a sezonului respectiv, echipa adunase 19 puncte, fiind clasată pe locul 14. În schimb, echipa a avut o evoluție remarcabilă în Cupa României, reușind să se califice în sferturile de finală de pe poziția secundă într-o grupă din care au mai făcut parte CFR Cluj, Rapid și Farul Constanța. În acea iarnă, a avut loc o schimbare pe banca tehnică. Ioan Ovidiu Sabău a revenit la cârma echipei. A urmat un final de sezon în care echipa a revenit în clasament, ajungând până pe poziția a 10-a. În schimb, în Cupa României, „studenții” au reușit să bifeze prima finală după șapte ani. Pe 24 mai 2023, ”U” s-a duelat pentru trofeu cu Sepsi OSK pe municipalul din Sibiu, însă a cedat la loviturile de departajare în fața covăsnenilor.
În sezonul 2023/2024, alb-negrii au fost aproape de calificarea în play-off, ratând locul în primele șase formații chiar în ultima etapă a sezonului regular. În play-out, ”U” s-a clasat pe locul 4, obținând însă un loc de baraj pentru cupele europene. Elevii lui Sabău au avut o evoluție bună și în Cupa României, fiind aproape de o nouă finală. În semifinala de la Galați, „Șepcile Roșii” au cedat cu 1-2 în minutul 90.
„Studenții” și-au luat revanșa în fața Oțelului în semifinala de baraj de cupe europene, câștigând cu 2-0 la malul Dunării. A urmat o finală cu Universitatea Craiova pentru un loc în preliminariile UEFA Europa Conference League, echipa noastră fiind la un penalty de calificare.
Cu Sabău pe bancă, "studenții" au avut un parcurs remarcabil în sezonul 2024/2025. Echipa a fost liderul Superligii timp de 18 etape pe parcursul sezonului regular. ”U” a bifat și două victorii în derby-ul Clujului cu CFR, 3-2 atât în Gruia cât și pe Cluj Arena. Victoria de pe 17 februarie 2025 cu Unirea Slobozia (3-2) a asigurat, matematic, locul „studenților" în play-off-ul Superligii pentru prima dată de la introducerea acestui sistem competițional. Astfel, "U" va termina stagiunea 2024-2025 între primele șase formații din Superligă, consemnând cel mai bun parcurs al echipei noastre în întrecerea internă din ultimii 53 de ani.
"U" a termina stagiunea 2024-2025 pe locul patru, în spatele celor de la FCSB, CFR și Universitatea Craiova. Acest loc i-a asigurat Universității Cluj prima prezență în cupele europene după 53 de ani. „Studenții” au evoluat în turul al doilea din UEFA Conference League împotriva celor de la FC Ararat-Armenia. Partida tur s-a desfășurat la Erevan, acolo unde echipa noastră a fost încurajată de un număr considerabil de suporteri. Duelul de pe 24 iulie s-a încheiat cu scor alb, astfel că soarta calificării s-a jucat la Sibiu pe 31 iulie. După un start de meci ideal, cu un gol marcat de Lukic în minutul 13. Armenii au egalat după pauză prin Hovhannisyan. Cu trei minute înainte de finalul reprizelor de prelungiri, Ayongo a marcat, astfel FC Ararat-Armenia asigurându-și locul în turul următor al competiției.
