Nașterea Universității
La începutul anului 1919, Societatea academica a studentilor români "Petru Maior" din Budapesta si-a mutat sediul la Cluj, odata cu ea venind aici si organizatia ei sportiva, care "avea acum toate posibilitatile sa se organizeze temeinic, devenind un suprem for de îndrumare sportiva si nu numai a studentimii" (ziarul "Patria").
Afluenta mare a tineretului dornic de a urma studiile la Cluj a impus rezolvarea multor probleme privind viata universitara. Astfel, s-a hotarât înfiintarea la Cluj a unei "Cetati universitare", pentru care Consiliul Dirigent a alocat suma de 50 de milioane de lei. În cadrul "Cetatii universitare" a fost proiectat pentru prima oara în istoria învatamântului românesc si un Institut de Educatie Fizica. Odata cu venirea toamnei si apropierea zilei de 3 noiembrie, când urmau sa se deschida cursurile Universitatii, în presa clujeana a aparut apelul generalului Silviu de Herbay (21 octombrie), cu urmatorul text: "Educatia fizica a tinerimii noastre este foarte neglijata (...). Apelam deci cu caldura patriotica la fiestecare tânar universitar român sa-si tina de o sfânta datornita de a se înscrie în listele sportive care se afla la Secretariatul Universitatii".
La scurt timp, ziarul "Patria" publica un articol în care studentii "ce au jucat deja fotbal la vreo echipa, sau cei care doresc sa joace de acum înainte sunt invitati sa se prezinte în sala Prefecturii pentru a lua parte la înfiintarea Clubului sportiv ". Prima consfatuire, la care au venit peste 100 de fotbalisti, a fost urmata de câteva întâlniri la arena din parcul orasului, la caminul studentesc "Avram Iancu" si în saloanele Automobil Clubului.
Un component al primei echipe "U", mijlocasul Brutus Ratiu, si-a notat câteva amintiri: "Dupa formarea comitetului s-a luat si hotarârea cea mare: saptamâna urmatoare pe teren, al primul antrenament. Si iar am venit mai multi decât mi-as fi închipuit. Asa s-a nascut U si Victoria, cea care avea sa ne fie rivala ani si ani de zile... Eu am ramas la studenti, pentru ca tocmai ma întorsesem de pe front si ma înscrisesem la Facultatea de Drept".
Primul meci oficial s-a disputat în 16 mai 1920, la Arad, cu Gloria. Cu doua zile înaintea jocului, de la Praga au sosit echipamentele de joc, în culorile alb-negre, si un rând de ghete, aduse de doi studenti, Mihai Tripa (primul portar al lui "U") si Andrei Suciu. "U" a învins cu 3-1 prin golurile marcate de Crâsnic II, Târla si Vatian. Conform documentelor pastrate de la doi jucatori, Metianu si Târla, prima echipa a Universitatii a fost:
- portar: Mihai Tripa (student la Politehnica din Praga)
- fundas dreapta: Aurel Guga (student Academia Comerciala)
- fundas stânga: Eugen Metainu (student la Drept)
- mijlocas dreapta: Brutus Ratiu (student la Drept)
- mijlocas central: Ioan Nichin (student la Drept)
- mijlocas stânga: Petrila Petica (student la Drept)
- marginas dreapta: Arcadie Crâsnic I (student la Medicina)
- inter dreapta: Sabin Vatianu (student la Medicina)
- centru atacant: Eugen Crâsnic II (student la Drept)
- inter stânga: Sabin Târla (student la Drept)
- marginas stânga: Nicolae Gruescu (student la Medicina)
(sursa: "Agora < U > ", Gheorghe I. Bodea)
Primul campionat
În afara de participarea la primele campionate regionale, "U" se remarca drept prima echipa româneasca ce efectueaza un turneu international. Se întâmpla în 1923, clujenii jucând cu câteva din cele mai importante echipe din Franta, Italia si Iugoslavia: 0-5 Stade Francaise (campioana Frantei), 4-2 cu Lyon, 3-0 cu Grenoble Etudiant Club, 0-1 cu Politehnica Torino si 1-2 cu HASK Zagreb (campioana Iugoslaviei).
Dupa alte câteva campionate districtuale si regionale, "U" era pregatita pentru primul campionat national, cel din 1932-1933. Clujenii au jucat în grupa cu Venus Bucuresti, NAC Oradea, Unirea tricolor, RGM Timisoara, AMEF Arad si Brasovia. Înaintea ultimei etape, "U" conducea în clasament, având doua puncte, dar golaveraj inferior lui Venus. Cele doua aveau sa joace, la Bucuresti, dreptul de a accede în finala campionatului. Universitatea a dominat partida cu autoritate, conducând în minutul 50 cu 3-0, prin golurile lui Ploesteanu, Stefanescu si Sârbu. Tipic lui "U", jucatorii nu mai insista si Venus egaleaza în minutul 82. Era 3-3 si daca mai marca un singur gol, Venus era în ultimul act! Dar tabela a ramas neschimbata. Fotbalistul Marius Stefanescu si-a amintit: "În gara Cluj soseam dimineata dupa o noapte de calatorie. Nu ne gândeam ca ne va astepta cineva la gara. Si totusi ne înselasem. Peronul era plin de studenti si o fanfara cânta marsuri. Ne întrebam curiosi pe cine or astepta? Când am început sa coborâm din vagon, uralele celor de pe peron erau adresate lui < U >. Eram fericiti. Am fost primiti oficial, în sala de receptie a garii, si acolo dr. Emil Hatieganu, ministru pe vremea aceea, ne-a multumit pentru victoria noastra si respectiv a Clujului. Am pornit din gara cu fanfara în frunte, parcurgând pe jos Bl. Ferdinand (azi str. Horea) pâna în centrul orasului, coplesiti de urale si aplauze".
Finala avea sa se dispute contra Ripensiei Timisoara, în sistem tur-retur. Primul meci la Timsoara, în 9 iulie 1933. "U" a jucat cu Sepsi - Iancovic, Sfera, Gain, Ghilezan, David, Sârbu, Ploesteanu, Sepi II, Stefanescu, Surlasiu. În minutele 2 si 4 Ripensia reuseste doua bare, dar, în minutul 5, un contraatac "U"-ist duce scorul la 0-1, marcator Stefanescu. Ripensia riposteaza si înscrie de doua ori, prin Ciolac si Bindea. Sepi II egaleaza cu un sut fulgerator, dar Dobay îi duce din nou pe timisoreni în avantaj. În repriza secunda Ripensia e dezlantuita si acelasi Dobay face 4-2. Ploaia devine torentiala si arbitrul este nevoit sa opreasca jocul timp de 20 de minute. "U" trece la cârma jocului si reduce din scor prin Sârbu, 4-3, dar cu doua minute înainte de final, Dobay, cu un sut de zile mari, stabileste scorul final: 5-3.
Returul s-a jucat la Cluj, la 16 iulie 1933. Formatia - aceeasi, cu exceptia lui Tabacu, care i-a luat locul lui Surlasiu. "Ripensiei îi era suficient un egal, asa ca a jucat pentru el", nota Gazeta Sporturilor de a doua zi. "U" avea nevoie de o victorie la trei goluri diferenta. Probabil ca aceasta miza concreta i-a inhibat, astfel ca au ratat exasperant de mult. S-a terminat 0-0, iar "U" pierduse cea mai mare ocazie de a-si înscrie si numele de campioana în frumosul ei palmares.
(sursa: "Agora < U >", Gheorghe I. Bodea)
Bejenia
În 1940, dupa ce nord-vestul Transilvaniei a fost rupt din trupul tarii prin Dictatul de la Viena, mii de clujeni au ales refugiul. Printre ei, jucatorii si conducatorii echipei de fotbal Universitatea Cluj, care au refuzat sa joace în campionatul maghiar, facând unul dintre cele mai frumoase gesturi din istoria fotbalului românesc.
"Smulsi, ca si multi oameni ai locului, de la rosturile lor, fortati sa paraseasca în graba Clujul, cei care pâna mai ieri erau întâlniti la arena, la bazin sau pe pista Parcului Sportiv, urcau Dealul Feleacului si, din punctul cel mai înalt, cautau cu privirea spre locurile dragi lor de care trebuiau sa se desparta", scria în Almanahul Aniversar "U-75".
Deoarece evacuarea orasului s-a facut într-un termen foarte scurt, sportivii nu au luat cu ei nici echipamentul si nici mingi, doar carnetele de legitimare ale jucatorilor. Prin grija lui Viorel Tanase, fost portar al echipei între anii 1927-1930, fotbalistii au primit bocanci de joc de la fabrica de încaltaminte din Sibiu. Echipamentul a fost confectionat la Cisnadie, unde erau mai multe fabrici de tricotaje.
În sezonul 1939-1940, "U" nu-si câstigase dreptul de a evolua în prima divizie. Cu toate acestea, dupa primele trei etape, Federatia Româna de Fotbal a decis sa suplimenteze numarul de locuri în Divizia A, de la 12 la 13, pentru a sprijini moral echipa clujeana aflata departe de casa.
În 6 octombrie 1940, ziarul "Foaia poporului" publica un ordin al ministrului Apararii Nationale prin care se punea la dispozitia Universitatii "Regele Ferdinand I" din Cluj localul cazarmei "Avram Iancu" si al Scolii Speciale de Cavalerie din Sibiu, fara grajduri si dependinte. Astfel, problema continuarii studiilor era rezolvata. Jucatorii lui "U", majoritatea studenti, aveau o zi pe saptamâna dedicata instructiei, fiind considerati militari în termen redus. La începutul lunii decembrie 1940, gruparea clujeana era recunoscuta juridic sub numele de "Clubul sportiv studentesc Universitatea Cluj-Sibiu".
Initial, prin grija Protopopului Miron Neagu, o parte din jucatori au fost cazati la caminul Seminarului Teologic. Din cauza numarului mare de refugiati, erau cazuri în care sportivii stateau în camere cu câte 12 paturi. Dupa un timp, au fost mutati la internatul unei întreprinderi. Alti "U"-isti, mai norocosi, stateau la rude sau la suporteri care le pusesera camere la dispozitie. Un exemple îl constituie Nicolae Szoboszlay, primit cu bratele deschise de doctorul Traian Stoicoiu, renumit chirurg si mare suporter al "alb-negrilor".
Alimentatia a fost o problema grea în perioada bejeniei, mai ales ca razboiul determinase o criza de hrana. În general, clujenii mâncau la cantina internatului unde erau cazati, dar au început sa si improvizeze. Pe malul Cibinului, ei au învatat sa prinda peste cu mâna. Prada era dusa la restaurantul "Rascruci", care le oferea, la schimb, mâncare gatita.
Spre sfârsitul bejeniei, clujenii au folosit o alta metoda de a-si rotunji veniturile: sub conducerea lui Szoboszlay si a lui Jivkovici, lotul mergea la colindat. Melodia lor preferata era "O, ce veste minunata".
"U" a disputat prima partida oficiala de la Sibiu în 20 octombrie 1940, pierduta însa în fata Sportului Studentesc: 1-2. Meciul a fost urmarit de o audienta-record: 2.000 de persoane. Dar campionatul 1940-1941 avea sa fie suspendat din cauza izbucnirii razboiului anti-sovietic. "U" era clasata pe locul 11, cu doua meciuri mai putin disputate.
În urmatorul sezon, competitia s-a disputat pe zone geografice, fiind denumita "Cupa Basarabia". "U" a câstigat seria a 5-a, iar apoi s-a calificat pâna în semifinale, unde a fost învinsa de Rapid cu 1-4.
În vara anului 1942 s-a produs o noua reorganizare, întrecerea fotbalistica devenind "Campionatul de razboi". "U" era cea mai tânara echipa, având media de vârsta de 22 de ani! Clujenii au terminat campionatul pe locul 9.
"U" a împlinit un sfert de veac de existenta în bejenie, dar campionatul 1943-1944 nu s-a mai încheiat din cauza razboiului. "U" ocupa locul 3, dupa FC Craiova si Rapid. "Baietii s-au raspândit care încotro. Era greu. Din ce în ce mai greu. Si totusi, parca dinspre munte, venea o dunga de lumina... Venea, ea, dunga de lumina", scria doctorul Mircea Luca în volumul sau de memorii, intitulat "Sepcile rosii".
Ca unor oaspeti de vaza, jucatorilor de la "U" li s-a permis sa foloseasca principalul stadion din Sibiu, care se numea Anef. Pe arena din Parcul "Sub Arini" evolua cea mai importanta echipa locala, "Soimii", care le-a pus clujenilor la dispozitie si mingile necesare. În ciuda vremurilor tulburi, "U" a dorit sa evite evaziunea fiscala. A cerut si a obtinut de la Administratia Financiara hârtie filigranata speciala din care se confectionau bilete, iar conducerea clubului platea anticipat taxele pentru respectivele tichete.
Un episod deosebit al bejeniei a fost compunerea primului cântec dedicat unei echipe de fotbal din România. Compozitorii - Nelu Brates, Seva Ivanov, Relu Constantinescu si Mircea Olteanu - au format o trupa care a ramas cunoscuta sub numele de "Zombby". Lansarea oficiala a "imnului-mars" a avut loc la Teatrul National din Sibiu, în fata unei sali arhipline.
Haide, U! Haide, U!
Esti simbolul tineretii studentesti,
Haide, U! Tempo U!
Esti simbolul unor inimi românestiNoi luptam, sa-naltam,
Prin avânt, vointa, zâmbet si prin cânt,
Un trup nou - brat de fier
Suflet nou smuls din cer.
Haide, U! Tempo U! Haide "U"!Suntem "U"-istii Clujului iubit
Uniti cu totii-ntr-un avânt
Pornim din nou cu sufletu-nfratit
La lupta, cu un singur gând:
Haide "U"! Haide "U"! (se repeta refrenul)
În cartea "Agora U", istoricul clujean Gheorghe I. Bodea scrie ca, în perioada bejeniei, pentru Universitatea au jucat 38 de jucatori (în paranteze sunt notate numarul de partide, respectiv numarul de goluri marcate cunoscute): Medrea II (52, 0), Tiereanu (51, 28), Medrea III (49, 5), Coracu (47, 21), Dascalu (45, 48), Dumitras (41, 4), Joja (37, 2), Boros (34, 0), Coman (33, 8), Jifkovici (28, 7), Musca (27, 0), Costea (25, 0), Chirila (21, 0), Bretoteanu (21, 0), Medrea I (21, 0), Luca (18, 0), Hintz (15, 1), Moldovan (14, 2), Maghear (14, 0), Adoc (13, 0), Ioanovici (12, 0), Paunescu (11, 0), Tereanu (9, 0), Chendi (9, 0), Sângeorzan (8, 0), Vigu I (6, 0), Radulescu-Jumate (4, 0), Cornea (3, 0), Crisan (2, 0), Kundt (2, 0), Pestean (2, 0), Szoboszlay (2, 0), Hulea (2, 0), Iancovici (2, 0), Ivan (2, 2), Mesaros (1, 0), Potopeanu (1, 0), Tiberian (1, 0). În total, la Sibiu "U" a disputat 84 de meciuri, din care a câstigat 49, a facut 6 egaluri si a pierdut de 29 de ori. A înscris 263 de goluri si a primit 167.
Cea mai buna performanta a tinerilor clujeni în acea perioada a fost accederea în finala Cupei României, în sezonul 1941-1942. Din pacate, "U" a fost înfrânta la Bucuresti de Rapid, cu 7-1. Momentul întoarcerii la Cluj, în 26 iulie 1945, este descris într-un paragraf emotionant al cartii lui Mircea Luca: "Îmi era parca frica sa calc pe pietre, pentru ca nu cumva ceva sa se miste si sa se schimbe. Chiar în ziua sosirii ne-am dus la stadion. Szony-baci era acolo, ca întotdeauna. Când ne-a vazut, n-a putut scoate nici un cuvânt. A stat asa, vreo trei minute în sir. Nici nu clipea. Apoi, la fel de mut, s-a îndreptat spre un dulap. A deschis cu cheia si a tras de un sertar mare, ca de scrin. Si, cu aceleasi miscari de robot, a scos din sertar 11 tricouri alb-negre, asezate cu grija unul peste celalalt. Le-a pus pe masa si le-a netezit de câteva ori. Nimeni n-a scos o vorba. Mi-am holbat ochii ca sa nu plâng si am cautat în gramada tricoul cu nr. 5. Era tricoul meu. În timp ce-l trageam pe cap, am zabovit, cautându-i gura, ca sa-l pot saruta pe dinauntru".
(sursa: săptămânalul Clujeanul)
Cupa din '65
Dintotdeauna, echipa de fotbal a studentilor clujeni a fost considerata mai mult un partener de întrecere decât un adversar.
"U", care s-a mai numit CSU si Stiinta, nu a trait pentru performanta. A spus-o, în 1932, chiar Iuliu Hatieganu: "Scopul nostru nu este acela de a crea campioni, ci oameni sanatosi. Nu record, ci armonie, nu ura, ci camaraderie; nu victorie personala, ci victoria natiunii; nu specula, ci jertfa".
Tocmai de aceea, se poate spune ca obtinerea Cupei României, în 11 iulie 1965, a fost o întâmplare pentru Stiinta. Însa acea întâmplare i-a încarcat cu energie si entuziasm pe sportivii si suporterii clujeni pentru zeci de ani.
Clujenii s-au calificat în finala gratie tineretii. În penultimul act, ei remizasera cu Progresul Bucuresti, 2-2, dar regulamentul dadea câstig de cauza formatiei mai tinere. Stiinta avea o medie de vârsta de 26 de ani, 11 luni si 24 de zile, iar Progresul - 27 de ani, o luna si 25 de zile. Diferenta mai mica de doua luni!
Pentru golgheterul Mihai Adam, finala Cupei a coincis cu un eveniment major al vietii: casatoria. El a plecat spre Bucuresti direct de la nunta si s-a reîntâlnit cu sotia sa abia în lunea de dupa joc, când au continuat petrecerea împreuna cu colegii de echipa.
Meciul din finala, cu Dinamo Pitesti, n-a avut istoric. Remus Câmpeanu, cu un sut de la 30 de metri, si Zoltan Ivansuc, patrundere pe dreapta si sut imparabil de la 18 metri, au rezolvat problema câstigatoarei în prima ora de joc. Mai mult, acelasi Ivansuc a avut si o bara. Replica argeseanului Turcan nu a fost decât o palida consolare. Cupa venea sub Feleac, iar Clujul era în sarbatoare!
Rectorul UMF, profesorul Marius Bojita, a fost unul dintre sutele de suporteri clujeni care au asistat la finala Cupei din 1965. "Am plecat un grup mai mare de colegi si colege. În acel an, < U > a cucerit tot ce se putea, mai putin campionatul. În afara de Cupa, ne-am adjudecat titlul la tineret, iar Mihai Adam a fost golgheterul României", si-a amintit fostul presedinte al FC Universitatea. "Am iesit din vestiar catre miezul noptii. Ne-au întâmpinat flacarile studentilor. Am avut o clipa impresia ca suntem în Verona medievala. Am intrat cu mare greutate în autobuz. Prin ferestrele deschise zburau buchete de flori", a notat Mircea Luca în cartea "Sepcile rosii".
Ioan Chirila si Mircea Luca încheiau cartea "Sepcile rosii" cu urmatoarele cuvinte, care se dovedesc a fi, dupa 35 de ani, la fel de proaspete: "Universitatea Cluj a învins si a pierdut atunci când nu se astepta nimeni. Pâna si victoria ei din Cupa României este rezultatul unor coincidente de calendar, când studentii au gasit forma maxima prin legile hazardului. < U > a încercat de câteva ori sa fie mai mult decât poate. A încercat sa uite ceea ce este. A încercat, în ultima instanta, sa nu mai fie < U >, jertfind minunata potcoava neagra de pe pieptul ei studentesc, în numele dorintei de a fi ceea ce niciodata nu va putea fi. Universitatea Cluj va fi întotdeauna doar o campioana a elanurilor nestavilite. Poate exista oare un titlu mai frumos?".
* Stiinta Cluj - Dinamo Pitesti 2-1
* Marcatori: R. Câmpeanu 11, Ivansuc 55 / Turcan 65
* Stiinta: Mogut - Marcu, Georgescu, Grajdeanu, R. Câmpeanu - V. Alexandru, Nesu - N. Szabo, Ivansuc, Adam, I. Suciu. Antrenor: Andrei Sepsi.
* Dinamo: Niculescu (17 Matache) - Gh. Radu, Stoenescu, Stelian, Badea - Târcovnicu, Dobrin (62 Zimmer) - Ionescu, Turcan, N. Nagy, C. David. Antrenor: Vintila Mardarescu.
* Arbitri: N. Mihailescu, Al. Pârvu, M. Nita (toti din Bucuresti)
* Data: 11 iulie 1965
* Stadion: Republicii (Bucuresti).
* Spectatori: 30.000.
(sursa: săptămânalul Clujeanul)
Declinul
Declinul Universitatii Cluj a coincis cu ruperea relatiei dintre club si Banca Dacia Felix.
În sezonul competitional 1997-1998, "U" a ocupat la final locul 13, acumulând doar 40 de puncte, cu doua mai mult decât prima retrogradata, Chindia Târgoviste. Managementul defectuos si organizarea hilara au facut ca la finele sezonului 1998-1999 Universitatea sa retrogradeze în liga secunda, cu un bilant dezastruos. Din cele 34 de partide disputate, studentii au câstigat doar 4 meciuri si 4 le-au terminat la egalitate. A fost un sezon în care "U" a avut cea mai proasta aparare, încasând 92 de goluri, si cel mai slab atac, reusind sa înscrie de doar 19 ori.
În sezonul ce a urmat majoritatea jucatorilor au parasit corabia, fapt ce a facut ca Universitatea sa debuteze în liga secunda cu o formatie încropita. Acest lucru a fost fatal pentru studenti, iar la finele unui campionat foarte slab "U" a retrogradat pentru prima oara în Divizia C, fapt care a spulberat recordul detinut de formatia clujeana ca fiind singura echipa care a participat la toate campionatele nationale în Divizia A sau B.
În cele 34 de etape jucate în sezonul 1999-2000 al Diviziei B, "Sepcile rosii" au fost învinse de 22 de ori, au terminat la egalitate 6 întâlniri si au câstigat doar 6 partide. Golaverajul a fost 30-76, "U" fiind socotita echipa cu cea mai slaba aparare din serie. Daca la mijlocul anilor '90 "U" participa în Cupa Intertoto, câtiva ani mai târziu ea s-a trezit în mocirla Diviziei C.
Renaștere versus declin. Cinci sezoane consecutive în Liga 1 și o nouă finală de Cupa României
Venirea lui Ioan Ovidiu Sabau pe banca tehnica a Universitatii, dupa ce echipa a retrogradat succesiv în Divizia B, apoi în C, a fost de bun augur. Proaspat "decazuta" în Liga a III-a, la finele sezonului 1999-2000, "U" a reusit sa îsi construiasca un nucleu cu care a promovat în liga secunda. "U" a câstigat seria a 8-a fara prea mari emotii, acumulând 65 de puncte, cu 10 mai multe decât ocupanta locului 2, Telecom Arad. A câstigat 20 de meciuri din totalul de 28, si a încheiat la egalitate alte 5.
Anul urmator, "U" a terminat pe locul 10 în Divizia B, cu 41 de puncte. Sezonul 2002-2003 a gasit echipa la final pe locul 9, cu 34 de puncte su ungolaveraj pozitiv, 44-40. A urmat o clasare pe locul 7, cu 40 de puncte. Principalul obiectiv al Universitatii pentru sezonul 2005-2005 a fost promovarea în prima liga. Leo Grozavu, antrenorul studentilor din acel an, nu a reusit sa îndeplineasca obiectivul, ratând la mustata barajul pentru accederea în Liga I. "U" a încheiat campionatul pe locul 3, la un singur punct de ocupanta locului secund, FC Bihor.
În sezonul ce-a urmat, Adrian Falub, fosta glorie a Universitatii, a fost instalat ca antrenor. Dupa un început ezitant, "studentii" au câstigat meci dupa meci. Dupa 17 etape, "U" se afla la sefia clasamentului, la 9 puncte distanta de principala urmaritoare, Dacia Mioveni. 2007 a fost anul în care "Sepcile rosii" au reusit sa promoveze, cu 3 etape înainte de sfârsitul campionatului. La final, "U" a acumulat 72 de puncte, cu 12 mai multe decât ocupanta locului secund, Dacia Mioveni. A fost momentul în care Universitatea Cluj-Napoca s-a întors acolo unde îi este locul, in prima liga. Insa bucuria avea sa se estompeze dupa doar un sezon. La finele campionatului 2007-2008, Universitatea retrograda din nou in liga secunda, dupa 23 de puncte obtinute tot campionatul. La carma echipei a fost adus Dorinel Munteanu si suporterii incepeau sa spere la o noua promovare. Sezonul a fost insa ratat, Universitatea Cluj salvandu-se de la retrogradare in ultima runda a campionatului.
Clubul a fost preluat de Florian Walter în 2009, "U" a promovat de pe locul secund și a rezistat în Liga 1 timp de cinci sezoane consecutive, jucând, însă, o nouă finală de cupă, în 2015, pierdută în fața Stelei București (0-3), prima după o pauză de 50 de ani. Cu toate acestea, finanțatorul și-a luat mâinile de pe clubul pe care tot el l-a dus în insolvență, jucătorii au devenit liberi de contract,astfel că, după îndelungi procese, la care s-a adăugat o nouă retragradare în cel de-al treilea eșalonul, a fost declarat falimentul societății.
2016. Povestea merge mai departe
Dar povestea “Șepcilor roșii” nu avea să se sfârșească acolo. Universitatea Cluj a revenit în vara anului 2016 la originile sale de club universitar. Într-o nouă organizare, avându-l din nou alături pe Ioan Ovidiu Sabău, dar şi cu o nouă abordare managerială, clubul s-a întors cu faţa spre comunitate şi şi-a asumat, astfel, un rol important într-un fotbal care face faţă cu greu dezechilibrelor. De asemenea, FC Universitatea Cluj a adoptat un model organizaţional inspirat din poveştile de succes ale cluburilor europene de tradiţie (socios). În plan sportiv, clubul pune un accent important pe jucătorii produşi în propria academie. Cu sprijinul municipalității, dar și al celor șase universități clujene (Universitatea Babeş-Bolyai (UBB), Universitatea de Medicină şi Farmacie “Iuliu Haţieganu” (UMF), Universitatea Tehnică (UTCN), Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV), Universitatea de Artă şi Design (UAD), respectiv Academia de Muzică “Gheorghe Dima”, “U” a pornit la drum din Liga a IV-a și își propune să revină pe prima scenă în 2019, anul în care va sărbători centenarul.
Două promovări succesive
Periplul “Șepcilor roșii” prin județul Cluj a fost urmat, un an mai târziu, de cel prin orașele și locurile pitorești ale Ligii a III-a. După un start ușor poticnit, conduși de această dată de cuplul de antrenori Adrian Falub – Marius Suller, “studenții” s-au instalat în fruntea clasamentului seriei a 5-a și au încheiat sezonul 2017-2018 cu obiectivul îndeplinit cu mult înaintea finalului, dar și cu amintirea unei optime de finală în Cupa României, jucată la intensitate maximă, pe Cluj Arena, contra celor de la Dinamo București (1-1 în timpul regulamentar, 1-3 după executarea penalty-urilor).
După ce a promovat în al doilea eșalon fotbalistic, Universitatea Cluj a evoluat timp de trei ani în liga a II-a. În sezonul 2018/2019, echipa a dus o luptă strânsă pentru promovare cu Chindia Târgoviște și Academia Clinceni. La finalul campionatului, ”U”, sub comanda lui Bogdan Lobonț, s-a clasat pe poziția a treia, urmând să joace la baraj împotriva celor de la Hermannstadt. Sibienii s-au impus cu 2-0 pe Cluj Arena, în timp ce ”U” a câștigat cu 1-0 la Sibiu, insuficient pentru ca „studenții” să revină în prima ligă. A urmat un nou sezonul în liga secundă început sub comanda lui Adrian Falub, sezonul 2019/2020 fiind întrerupt din cauza pandemiei. Adrian Falub a început și sezonul 2020/2021 pe banca tehnică a Universității, însă după doar trei etape locul acestuia a fost luat de Costel Enache. Cu Enache, ”U” a încheiat sezonul regular pe locul 11, în play-out echipa ocupând poziția a treia în grupa A la finalul campionatului.
Din nou în Liga 1 după șapte ani
Erik Lincar a fost antrenorul ales pentru a conduce echipa spre mult dorita promovare. ”U” a început sezonul 2021/2022 cu speranțe mari după ce în prima etapă s-a impus cu 3-0 pe Cluj Arena împotriva Politehnicii Timișoara. După un parcurs cu 14 victorii în 19 etape, „studenții” erau pe poziția a doua la finalul sezonului regular. Candidatele directe ale Universității Cluj la promovare erau Petrolul Ploiești și Hermannstadt. ”U” putea obține biletul spre Liga 1 în etapa a noua din play-off, când pe Cluj Arena venea Hermannstadt. Cu 21.000 de oameni în spate, elevii lui Erik Lincar nu au reușit să se impună, sibienii câștigând meciul cu 2-1. .
A urmat un nou baraj. De această dată Dinamo București a fost adversarul Universității. Meciul tur a avut loc pe Cluj Arena, iar ”U” lua o opțiune serioasă pentru promovare după ce s-a impus cu 2-0 prin reușitele lui Remacle și Boiciuc.
În „Ștefan cel Mare”, Tescan a deschis scorul în minutul 17 cu un gol superb. „Alb-roșii” au egalat după doar două minute. Tabela a rămas neschimbată până la final, iar ”U” a revenit în prima ligă după o pauză de șapte ani.
