INTERVIU | A renunțat la judo pentru fotbal, dar a rămas un luptător. Aliev: „Vreau să câștig multe trofee și să punem numele nostru și pe harta Europei”

Atacant cu experiență în primele ligi din Suedia, Finlanda și România, Alibek Aliev a dat curs ofertei Universității din această vară și e pregătit să își aducă aportul la parcursul echipei noastre din noul sezon, atât pe plan intern, cât și european.

Între sesiunile de pregătire din cantonamentul de la Bad Radkersburg, vârful cu cetățenie suedeză a acordat un interviu pentru UCluj TV în care a trecut, natural, de la episoade ale carierei sale la aspecte din viața personală. A povestit cum a ales fotbalul în detrimentul altui sport, și-a ales momentul favorit și a vorbit despre cum e el în afara terenului. De asemenea, a descris emoționat relația foarte specială pe care o are cu mama sa și a dezvăluit metoda favorită de relaxare în timpul liber, nu înainte de a ne spune cum se simte după primele zile în tricoul „Șepcilor roșii”.

Cum decurge cantonamentul până acum?

„Cantonamentul a fost foarte bun până acum. O mulțime de impresii noi, antrenor nou, coechipieri noi, deci o mulțime de lucruri noi pentru mine, iar toți din echipă m-au primit cu mare căldură. Sunt antrenamente dure, dar pre-sezonul este întotdeauna la fel. În primele 3-4-5 zile, e foarte greu, dar când corpul se obișnuiește, atunci e în regulă. E foarte plăcut să fiu aici și să mă pregătesc aici, în Austria. Este și destul de cald afară. Nu sunt obișnuit cu asta, pentru că în Suedia avem o săptămână cu 25 de grade și în rest e frig și plouă.”

Te simți deja parte din echipă?

„Da. Băieții, cum am mai spus, m-au primit într-un mod foarte călduros și mă ajută când am nevoie. Întotdeauna când am cerut ceva, m-au ajutat și mi-au arătat, deci îmi place deja totul. Nu sunt aici de multe zile, dar deja mă simt ca acasă și asta este foarte important pentru mine.”

A fost dintotdeauna visul tău să devii fotbalist?

„Nu, fotbalul nu a fost visul meu la început. La început a fost altceva, datorită locului în care m-am născut și de unde vin, un loc în care visul oricui ar fi să fie un luptător MMA sau o legendă a boxului. Și eu, când am venit în Suedia, făceam fotbal și judo. Îmi plăcea judo mai mult, dar până la urmă, când aveam 13-14 ani, tatăl meu mi-a spus că trebuie să aleg ori fotbal, ori judo, pentru că nu poți face ambele lucruri, deoarece îți ia prea mult timp, deci trebuie să dai totul la un singur lucru. În cele din urmă, am ales fotbalul. Și fotbalul este mai popular în Suedia decât judo-ul, însă, dacă aș fi rămas în Daghestan, atunci cred că aș fi ales MMA, judo sau ceva de genul acesta.”

Dar te-a ajutat faptul că ai făcut judo în fotbal, în cariera ta, în agilitatea ta sau în altceva?

„Da, m-a ajutat mult, pentru că primești multă putere, fiindcă în judo trebuie să fii puternic peste tot. Nu poți fi doar la picioare sau brațe mai puternic. Deci trebuie să fii puternic peste tot, pentru că folosești cu adevărat întregul corp atunci când concurezi la judo.”

A fost tatăl tău persoana care ți-a influențat cel mai mult începutul fotbalului?

„Nu prea mult. Atunci când am venit în Suedia, toată lumea de acolo juca fotbal la școală, așa că am început să mă joc puțin acolo. Și apoi, tatăl meu a încercat și el să se antreneze cu mine, pentru că nu este o legendă a fotbalului sau un jucător de fotbal. Nimeni din familia mea nu a jucat fotbal înainte. Cred că sunt singurul din toată familia mea care a început să joace fotbal. Toți ceilalți membri ai familiei au făcut karate, MMA, judo, iar eu sunt prima persoană care a început să joace fotbal.”

Care a fost cea mai importantă lecție pe care ai învățat-o de-a lungul carierei tale până acum?

„O, cea mai mare lecție... Cariera mea de fotbalist a început să meargă în sus când mi-am dat seama un lucru și acela e că fotbalul este o parte importantă din viața mea, dar nu e totul. Fotbalul e un lucru pe care mi-ar plăcea foarte mult să-l fac, dar când mi-am dat seama că alte lucruri în viață sunt mult mai importante, în același timp, cariera mea de fotbalist a început și ea să crească. Cum îmi spune mama mea întotdeauna, cel mai important lucru pe care îl avem în lumea asta este sănătatea noastră și a familiei. Celelalte lucruri ar putea veni și după aceea. La început, când eram tânăr, vedeam doar fotbal, fotbal. Făceam un antrenament prost, un meci prost, eram trist o săptămână și nu mă puteam concentra și am înțeles că fotbalul implică multă psihologie. Aproape totul este mental. Dacă nu ai partea mentală, e imposibil să fii fotbalist la nivel înalt. Deci cred că acesta este cel mai important sfat și, de asemenea, cariera mea a început să meargă mai bine când mi-am dat seama că fotbalul este o parte importantă, dar nu totul în viață.”

A fost pentru că tu te-ai debarasat de presiune și te-ai inspirat să te bucuri mai mult de asta?

„Da, am început să mă bucur mai mult de asta. Și pentru că atunci când eram tânăr, fotbalul era singurul lucru la care mă gândeam. Mă gândeam că, dacă nu marchez în meciul acesta, nu voi mai fi jucător de fotbal. Nu voi mai fi jucător profesionist de fotbal. Trebuie să marchez. Am nevoie de asta, a fost foarte mult despre ce trebuie să fac, nu despre ce vreau să fac. Cred că este foarte important pentru toți jucătorii de fotbal să fie cu umerii plecați. Abia după aceea vor începe să se bucure mai mult de fotbal.”

Cum te-ai descrie ca atacant?

„Ca atacant? Cred că poți... Urăsc să răspund la această întrebare pentru că îmi place să rog pe altcineva să mă descrie, dar...”

Ca să zicem așa, cum vrei coechipierii și antrenorii tăi să se gândească la tine ca jucător?

„Cel mai important lucru pe care mi-l doresc este ca și mei colegi de echipă și antrenorii mei să știe despre mine că dau mereu 100%, pentru că atunci când ești pe teren... Uneori spui: „eu dau 100%”, dar vezi că cineva nu dă 100%. Și cred că cel mai important este că fac totul pentru coechipierii mei, pentru mine și clubul meu, să câștigăm meciuri, deoarece victoriile sunt cele mai importante.”

Dar există vreun meci, vreun gol pe care l-ai marcat care e acolo întotdeauna, în capul tău, ca un moment pe care îl porți mereu?

„Cred că primul meu gol în Suedia în cea mai înaltă ligă, precum Superliga din Suedia, pentru că e mereu un vis pentru toți jucătorii de fotbal să marcheze primul gol în prima ligă a țării în care joacă. A fost acum doi ani, deci nu a fost acum zece ani sau ceva de genul acesta. A fost acum doi ani și a fost un moment important pentru mine, pentru că am visat să joc în cea mai înaltă ligă din Suedia și să marchez un gol.”

Cum ești tu în afara fotbalului? Care sunt hobby-urile tale, lucrurile pe care le faci?

„În afara fotbalului, sunt un tip căruia îi place să se înconjoare de oameni buni. La fel, și în cercul pe care îl am în jurul meu, sunt niște oameni foarte buni. Și îmi place să fac lucruri precum pescuitul, cel mai mare hobby al meu, cred, pentru că, atunci când joci fotbal, când întâlnești o mulțime de oameni, e ca și cum ar fi o mulțime de sunete. E obositor, iar eu sunt un tip căruia îi place să fie uneori departe de asta, ca să fiu sincer. De fiecare dată când aveam timp, în Suedia, aveam o barcă de pescuit. Îmi luam barca cu mine, îmi luam niște prieteni, ieșeam afară, mâncam ceva în barcă, pescuiam toată ziua și pur și simplu eram acolo. Acolo auzi doar apa, păsările, animalele și pescuitul. Și asta, pentru mine, e cel mai bun mod de relaxare. Pentru mulți oameni este să meargă în Barcelona, în America. Asta îi relaxează, la mine e opusul. Bine, poți merge undeva și te poți bucura, dar pentru mine, relaxarea numărul unu este să ies afară în natură și să fiu acolo. De asemenea, acolo unde locuiesc în Suedia, e puțin în afara orașului. E pădure, ai desigur vecini, dar vezi pădurea și natura și pentru mine asta este foarte important. Deci aș spune că sunt un tip foarte calm, liniștit și cam atât.”

Ai locuit în multe țări până acum, în Finlanda, în Suedia, în Rusia, acum în România. Ce înseamnă acasă pentru tine și unde te simți cel mai mult acasă?

„Pentru mine, acasă este întotdeauna... Desigur, m-am născut în Daghestan și locuiesc acum în Suedia, ca în cea mai mare parte a vieții mele, dar acasă pentru mine este întotdeauna acolo unde este mama. Și dacă mama este în aceeași cameră cu mine, în America sau în Argentina, este acasă pentru mine. Nu contează unde exact, dar sub același acoperiș cu mama este pentru mine acasă, oriunde, pentru că știu că nu-mi va fi niciodată foame. Mă voi simți mereu bine, pentru că mama mea este foarte importantă în viața mea.”

Dar cum a fost copilăria ta în Daghestan, începutul vieții tale acolo?

„Nu am locuit acolo atât de mult timp. Aveam vreo cinci ani când m-am mutat de acolo. Și chestia pe care mi-a spus-o mama e că eram cu foarte multă energie. Voiam să fac lucruri. Cele două surori ale mele și mama mea încă locuiesc acolo, deci, uneori, trec pe lângă ceva și ele spun: „Oh, în locul acesta mi-ai făcut atâtea probleme.” „Oh, la naiba". Dar, repet, sub acoperișul unde e mama mea este acasă pentru mine.”

Totodată, Aliev și-a recunoscut atașamentul față de Cluj-Napoca, după doar șase luni petrecute în inima Transilvaniei, dar și față de un preparat românesc. Nu în ultimul rând, noul transfer al „studenților” a admirat atmosfera creată de fanii noștri la derby-urile orașului din acest an.

„Înainte să vin în Cluj, în România, nu știam nimic despre România, nimic despre Cluj. Era complet nou pentru mine și nu aveam timp să caut, pentru că totul a mers atât de repede. Sunt foarte impresionat de oraș. Chiar iubesc orașul. Și oamenii care locuiesc aici sunt atât de primitori, săritori și, dacă întrebi ceva în oraș, o persoană vine cu tine, îți arată și te învață cum să te descurci. Sunt mereu atât de fericiți. Așa că amândoi prietenii mei care au fost aici și soția mea sunt foarte fericiți și ziceau: „Trebuie să mă întorc.” De fiecare dată când le spuneam să vină erau atât de fericiți pentru că iubesc cu adevărat orașul. Așadar, pentru mine, este important să știu că familia mea și prietenii mei buni apreciază orașul și le place să vină aici. Asta înseamnă mult și pentru mine.”

Ce părere ai despre mâncarea românească? Ai încercat ceva? Îți place?

„Ca să fiu sincer, nu am încercat prea multă mâncare din România, dar chestia pe care am încercat-o și mi-a plăcut foarte, foarte mult a fost un desert dulce. Ceva... ca o chestie rotundă. Papanași. A fost și bun, dar și foarte periculos, pentru că e mult zahăr, dar e un desert uimitor. Chiar trebuie să încerc mai multă mâncare românească. Poate acesta e lucrul pe care trebuie să-l fac când mă întorc la Cluj.”

Ai jucat pe Cluj Arena, dar ca adversar. Cum te-ai simțit ? Să joci pentru o altă echipă, dar să vezi atâția fani și să-i auzi cântând, este intimidant ca adversar?

„La primul joc pe care l-am jucat eram pe stadion și am fost foarte șocat pentru că CFR era acasă, dar se simțea ca și cum ”U” Cluj era acasă. Am întrebat: „Ce se întâmplă?” Nu știam despre asta. Nu mi s-au povestit prea multe despre asta, așa că am fost foarte șocat. Și meciul din deplasare a fost ca o nebunie, pentru că era ridicată coregrafia și, când Lukic a marcat acel gol de 1-1, a fost nebunie și am fost foarte impresionat de fani, pentru că au cântat tot timpul.”

Ce aștepți din acest nou capitol din cariera ta, ca jucător al lui „U” Cluj?

„În acest capitol, desigur, mă aștept și vreau să câștig multe trofee. Acesta este visul tuturor jucătorilor. Visul meu este, atunci când ajung la un club, să câștig trofee și să fac tot posibilul să câștigăm cât mai multe meciuri. Avem și partidele din cupele europene. Să ne calificăm în Europa, să facem niște meciuri bune acolo și să arătăm cine suntem! Să punem numele nostru și pe harta Europei!"