Povești „studențești” | Extremă, antrenor și șlefuitor de talente. Alexa Uifăleanu, peste trei decenii în slujba „Șepcilor roșii”

„Poveștile studențești” continuă cu Alexa Uifăleanu, unul dintre jucătorii importanți ai echipei noastre din anii ’70, al cărui atașament față de ”U” s-a văzut nu doar în cele 277 de prezențe în alb și negru, ci și în activitatea sa ulterioară din cadrul clubului, de antrenor secund și coordonator al grupelor de copii și juniori.

Născut în data de 23 octombrie 1947 în comuna Giula din județul Cluj, Alexa Uifăleanu a făcut primii pași în fotbal la Clubul Sportiv Școlar Cluj-Napoca (1961-1965), pentru ca apoi să treacă la Clujeana (1965-1966), înainte de a ajunge la Universitatea Cluj, în 1966, la vârsta de 19 ani și la doar un an de la triumful echipei noastre din Cupa României. În același an, și-a făcut debutul în alb și negru și, totodată, pe prima scenă a fotbalului românesc, în partida cu Farul Constanța, disputată pe 4 septembrie și pierdută de „studenți” cu scorul de 2-1.

În acel prim sezon în alb-negru, tânărul Uifăleanu a mai strâns alte nouă prezențe, înainte de a fi împrumutat în vara lui 1967, pentru un an, la CFR, urmând să revină la începutul stagiunii 1968-1969. Întoarcerea la ”U” i-a priit extremei dreapta, care a reușit primul său gol pentru „Șepcile roșii” chiar în runda de debut a acelui sezon, în remiza 3-3 de la Bacău. Grație calităților sale tipice de jucător de bandă, cu o viteză impresionantă și o calitate deosebită a centrărilor, „Lexe” și-a câștigat treptat, dar sigur, locul în primul 11 al echipei noastre, fapt confirmat mai ales în sezonul 1971-1972. În acea stagiune, a strâns nu mai puțin de 26 de meciuri pentru echipa noastră, marcând de două ori și reprezentând un pilon de bază în structura acelui angrenaj care avea să ducă Universitatea pe ultima treaptă a podiumului la finalul anului competițional, asigurându-i biletele către preliminariile Cupei UEFA. Mai mult, Alexa Uifăleanu a fost unul dintre marcatorii primei manșe cu Levski Sofia, adjudecată de ”U” cu 4-1, insuficientă însă pentru calificarea în turul al doilea, din cauza revanșei bulgarilor de la retur (5-1).

Cu aceeași abnegație, nelipsit atunci când se apela la el, Alexa Uifăleanu a continuat să apere culorile „studenților” până în 1979, ajungând la un total de 277 de apariții în cele 12 sezoane petrecute la formația pentru care a debutat în primul eșalon. Marcator a 39 de goluri în alb și negru, „Lexe” a mai evoluat o scurtă perioadă la concitadina CFR înainte de a se retrage definitiv din cariera de fotbalist, însă, în același an, a revenit la ”U” și și-a început activitatea de coordonator al grupelor de copii și juniori ale Universității.

Timp de patru ani, până în 1983, a consolidat bazele sportive și a modelat caracterele generațiilor de fotbaliști trecute prin „mâna” sa. A întrerupt această activitate pentru un scurt mandat de antrenor secund la echipa de seniori, însă s-a întors la cârma grupelor de copii și juniori, pe care le-a condus până în 2001, contribuind la formarea unor fotbaliști importanți ai echipei noastre precum Ioan Ovidiu Sabău, George Florescu sau Răzvan Cociș.

A fost forțat să renunțe la activitatea sportivă în același an 2001, în care a început să se confrunte cu probleme de sănătate, iar 12 ani mai târziu, pe data de 17 decembrie 2013, s-a stins din viață la vârsta de 66 de ani, lăsând în urma sa imaginea unui om devotat, pasionat, pentru care ”U” a însemnat mult mai mult decât o echipă de fotbal.