„Șapca pe Cupă” | Triumful identității universitare, „sub semnul războiului”

Cartea istoricului Marius Mureșan, intitulată „Șapca pe Cupă. O istorie a finalelor Universității Cluj în Cupa României până în 1965”, continuă urmărirea „studenților” în a doua comptiție națională și în al doilea capitol al volumului, numit „Sub semnul războiului”. După finala din 1934, acest nou ultim act atins de echipa noastră se confrunta cu o contextualizare politico-istorică dificilă, așa cum este detaliată în cartea ce urmează a fi lansată în 29 noiembrie (ora 13:00), în sala de conferințe a stadionului Cluj Arena.

Anul 1942, cel în care Universitatea avea să joace a doua finală de Cupa României, nu a găsit-o pe echipa noastră într-o situație prea favorabilă, întrucât trecuseră deja doi ani de când, în urma Dictatului de la Viena, clubul, precum și Facultățile de Litere-Filosofie, Drept și Medicină de la Cluj-Napoca se mutaseră la Sibiu, pentru a putea activa în continuare pe teritoriul României. Această bejenie a atras după sine condiții precare cu care s-a confruntat Universitatea, ai cărei jucători erau nevoiți să practice pescuitul nu ca activitate de relaxare, ci ca mod de procurare a hranei sau ca tentativă de a face comerț pentru a-și suplimenta veniturile. În aceste circumstanțe, consecințele nu au întârziat să apară și elanul de nestăvilit al „studenților” nu a fost de ajuns pentru a evita retrogradarea încă din primul sezon disputat departe de casă, 1940-1941, când ”U” a ocupat poziția a 11-a din totalul de 13 echipe, după ce nu s-a mai prezentat la ultimele meciuri, pierdute așadar la „masa verde”.

Chiar și așa, Universitatea Cluj-Sibiu, conform denumirii de la acea vreme, a văzut această retrogradare ca o șansă de reorganizare și a surprins pe toată lumea în stagiunea 1941-1942, ajungând până în semifinalele „Cupei Basarabia”, așa cum a fost numită modalitatea aparte de organizare a campionatului „de război” din acel an. 19 aprilie 1942 a fost data la care ”U” a debutat în cealaltă competiție importantă a fotbalului românesc, Cupa României, urmând să o întâlnească în primul tur pe Metrom Brașov. Disputat în fața a aproximativ 1000 de spectatori, meciul nu a putut fi decis după 90 de minute, tabela îndicând 2-2, astfel că s-a intrat în timpul suplimentar, unde „Șepcile roșii”, lipsite de cinci jucători de bază, au tranșat partida (4-2) și s-au calificat în turul al doilea, grație unui „hattrick” semnat de Hariton Dascălu, completat de reușita lui Țiereanu, care a început ca titular, în ciuda faptului că era accidentat.

La nici o lună distanță, în turul al doilea al Cupei, ”U” a avut în față o nouă echipă din Brașov, ACFR, de această dată în deplasare. Condusă la pauză cu 1-0, Universitatea a marcat de trei ori în 16 minute și a întors soarta partidei, obținând biletele pentru șaisprezecimi, acolo unde „studenții” aveau să dea în mod hilar peste o altă echipă din aceeași localitate, Astra Brașov, de care au trecut fără prea mari probleme, cu scorul de 4-1, după ce ”Tony” Dascălu a reușit să marcheze, din nou, o triplă.

Sub privirile rectorului Iuliu Hațieganu și ale altor 3000 de spectatori, ”U” și-a continuat parcursul excelent din Cupă și a eliminat-o în optimi pe experimentata formație, Juventus București (2-1), care o învinsese recent pe cea care avea să devină adversara Universității în finală, Rapid București. Dar până la ultimul act, echipa noastră, în frunte cu Hariton Dascălu, care marcase dubla izbăvitoare împotriva „juventinilor”, a dat în sferturi peste galonata Chinezul CAMT, partida urmând a avea loc în Banat, ceea ce făcea și mai dificilă misiunea „Șepcilor roșii”.

Ostilitățile au stat, însă, diametral opus în teren, unde ”U” a dominat total prima repriză, pe care a încheiat-o cu un avantaj categoric: 3-0. După pauză, fiecare formație a marcat de două ori și astfel, „studenții” s-au impus cu un 5-2 entuziasmant, facilitat de cele trei goluri marcate de Pavel Dumitraș și s-au calificat în penultimul act, alături de Mica Brad, Venus București și Rapid București. Ulterior, semifinalele au adus un duel 100% bucureștean și o întâlnire în provincie, adjudecate fără emoții de echipele favorite. Rapid a trecut cu 7-2 de Venus, iar ”U” și-a confirmat superioritatea în partida cu Mica Brad și a câștigat cu 4-1, ajungând în a doua finală de Cupă din istorie, după cea din 1934, în timp ce Rapid atingea a șasea oară la rând ultimul act al competiției.

Stabilită a se disputa la București, finala nu s-a soldat cu sprijin în unanimitate pentru giuleșteni, întrucât aproximativ 50 de fani ai Universității aveau să-și însoțească echipa favorită în deplasare, alături de alți 150 de militari originari din Cluj. Surprinzător pe de-o parte, justificat pe de alta de rezultatele anterioare, ”U” era văzută ca favorită, prin prisma entuziasmului și forței ofensvie, în ciuda faptului că întâlnea o echipă mai stabilă defensiv și mai experimentată. Contrar așteptărilor, golul de 1-0 marcat de Rapid în minutul 16 nu a adus schimbări de atitudine și vigoare în jocul „studenților”, care s-au lăsat dominați categoric și nu au avut reacție la acțiunile „în cascadă” ale bucureștenilor, care au mai marcat de șase ori în partea secundă și s-au impus fără drept de apel, scor 7-1. Chiar și așa, prezența Universității în finală a făcut ca echipa noastră să fie văzută drept o idee „în slujba marii opere de reîntregire națională”, așa cum afirma M.Poenaru-Bordea, care a catalogat, de asemenea, ultimul act al Cupei României „o adevărată zi de sărbătoare pentru foot-ball-ul românesc”.

Astfel, acest nou parcurs entuziasmant al „Șepcilor roșii”, conduse de pe bancă de directorul sportiv dr. Onoriu Chețeanu, încheiat odată cu finala din 9 august 1942, a însemnat mult mai mult decât o aventură sportivă, ci îndeplinirea misiunii de a duce mai departe activitatea sportivă și culturală a clubului sub emblema universitară, greu încercată în vreme de război.