„Șapca pe Cupă” | Un nou regim, o nouă finală a „studenților”

Volumul „Șapca pe Cupă. O istorie a finalelor Universității Cluj în Cupa României până în 1965”, scris de Marius Mureșan, surprinde, în al treilea său capitol, povestea ultimului act din 1949, din competiția favorită a Universității, încheiat din nou nefavorabil, asemenea finalelor din 1934 și 1942, dar prevestitor, totodată, pentru deznodământul fericit de peste șaisprezece ani. Cartea care parcurge în detaliu trecutul „studenților” din a doua competiție națională va fi lansată sâmbătă, în sala de conferințe de la Cluj Arena, cu începere de la ora 13:00.

Revenită acasă în 1945, după bejenia de la Sibiu, ”U” nu s-a putut bucura de liniște și stabilitate prea mult timp, întrucât proclamarea Republicii Populare Române din decembrie `47 avea să aducă noi modificări în sportul și, implicit, fotbalul românesc. Astfel, s-a ajuns ca ediția 1948-1949 a Cupei României să fie de fapt ediția 1949 și să demareze abia în luna septembrie, iar singura legătură cu sezonul propriu-zis a ținut de stabilirea rundelor în care vor intra echipele în competiție, în funcție de eșalonul în care au evoluat. Totodată, atât denumirea întrecerii, cât și a clubului nostru, au suferit modificări odată cu instaurarea noului regim, numindu-se Cupa Republicii Populare Române (Cupa RPR), respectiv Clubul Sportiv Universitar Cluj (CSU Cluj).

Data de 4 septembrie a constituit ziua debutului „Șepcilor roșii” în această nouă ediție a competiției favorite și a adus un duel cu o formație venită din campionatul districtual, CFR Târgu Mureș, disputat în deplasare și câștigat la limită de echipa noastră, cu scorul de 3-2. La nici o lună distanță, CSU Cluj a întâlnit în următoarea fază a Cupei, cea a optimilor, o altă grupare din același oraș, RATA Târgu Mureș, de care a trecut cu 1-0, grație golului marcat de Ioan Vigu II și a prestației remarcabile a portarului „studenților”, Vasile Cristea.

Scorul din optimi s-a repetat și în sferturi, tot în favoarea echipei noastre, dar de această dată, ”U” a evoluat pe teren propriu și a eliminat-o pe formația bănățeană CFR Timișoara, avansând în penultimul act, unde urma să o întâlnească pe ICO Oradea, duel a cărei dată de disputare a ajuns în cunoștința Universității abia cu două zile înainte de partida în sine.

Cu un „joc care a întrecut și cele mai optimiste așteptări”, Universitatea a mai dat încă o lecție de catenaccio și s-a impus în semifinala din județul Bihor, împotriva celor de la ICO Oradea, cu același clasic 1-0, după golul marcat de Iustin Zehan. Este de remarcat faptul că CSU Cluj a evoluat în inferioritate numerică încă din minutul 17, când Mircea Tarău a protestat vehement la un penalty acordat gazdelor și, ulterior, ratat, fiind eliminat de centralul confruntării.

Urma, așadar, a treia finală de Cupă a Universității după cele din 1934 și 1942 pierdute în fața Ripensiei Timișoara (0-5), respectiv a celor de la Rapid București (1-7). În acest ultim act, CSU Cluj s-a deplasat la București unde, în 19 decembrie, în fața a peste 14.000 de oameni, s-a duelat cu Clubul Sportiv Central al Armatei (CSCA), iar complexul finalelor de Cupă avea să continue. Bucureștenii au deschis scorul în prima repriză, Zehan a egalat pentru ”U” în a doua parte, însă ultimul cuvânt le-a aparținut tot „gazdelor”, care au înscris golul decisiv în minutul 81, adjudecându-și trofeul rămas, momentan, interzis „Șepcilor roșii” antrenate la acel moment de Iuliu Baratky.

sursa foto: 4everucluj.ro