Volumul „Șapca pe Cupă” a fost lansat la Cluj Arena. Cartea spune povestea primelor patru finale disputate de "U" și istoria trofeului din 1965

Istoricul și asistentul universitar Marius Mureșan și-a lansat sâmbătă, în sala de conferințe de la Cluj Arena, cartea intitulată „Șapca pe Cupă. O istorie a finalelor Universității Cluj în Cupa României până în 1965”, care spune atât povestea evoluțiilor echipei noastre în această competiție până în 1965, dar surprinde și contextele sociale, economice, istorice și politice pe care ”U” le-a traversat. La eveniment au fost prezenți, alături de autor, Ovidiu Ghitta, decanul Facultății de Istorie și Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai, cel care a scris cuvântul-înainte al volumului, Radu Constantea, președintele FC Universitatea Cluj, și Mihai Moga, Brand Manager al clubului.

Autorul Marius Mureșan dezvăluie de unde a pornit ideea scrierii acestui volum: „Am plecat de la premisa că anul acesta să împlinesc 60 de ani de la câștigarea Cupei României”.

„În primul rând, ideea publicării unei astfel de cărți cu această temă a apărut în urmă cu câțiva ani și i se datorează, așa cum am mai menționat cu alte ocazii, domnului Dan Bodea, care m-a provocat în mai multe rânduri să scriu ceva despre Universitatea Cluj, știind că sunt și eu pasionat de istoria acestei echipe. Sigur că am plecat de la premisa că anul acesta să împlinesc 60 de ani de la câștigarea Cupei României și atunci mi-am propus să reconstitui, într-o manieră istorică, modul în care a arătat acel sezon din istoria lui ”U”.

Mi-am dat seama destul de repede că e practic imposibil să justific o cercetare istorică care să îmbrace forma unei cărți, referindu-mă doar la un episod din istoria foarte bogată a echipei, și atunci am decis să merg în urmă și să văd cum au arătat celelalte finale jucate de Universitatea Cluj până la succesul din 1965. Și. în aceste condiții, am analizat finalele din 1934, 1942 și 1949.

Apoi am mai sesizat că cele patru finale jucate de Universitatea Cluj, așa cum sunt analizate în cadrul acestei cărți, se suprapun peste anumite etape destul de importante din istoria României în secolul XX. Atunci am ajuns la concluzia că pot să reconstitui, pe lângă istoria echipei, și o formă de istorie a vieții cotidiene, a activităților recreative, a modului în care era organizat sportul în anumite perioade.

Dacă e să analizăm fiecare finală în parte, o să vedem că anul finala din 1934 are loc în perioada interbelică, o perioadă extrem de efervescentă în ceea ce privește activitățile la care oamenii participau în grup. Vorbim despre o etapă istorică în care inclusiv Clujul se reface după Marele Război dintre 1914 și 1918, iar autoritățile locale, dar și cele sportive, încercau să atragă oamenii la genul acesta de evenimente.

Apoi vorbim despre anul 1942, când echipa a trebuit să-și găsească o nouă casă, la fel și Universitatea din Cluj, în condițiile în care, în 1940, a avut loc Dictatul de la Viena, iar nord-vestul Transilvaniei a fost anexat de Ungaria, a devenit parte a statului maghiar. În 1949, suntem la începutul perioadei comuniste; societatea per ansamblu, dar și sportul, în mod particular, au fost reorganizate după modelul primit dinspre Uniunea Sovietică, iar inclusiv în presa sportivă poate fi sesizată această prezență a ideologiei extrem de pronunțat.

Ajungem, sigur, la anul 1965, anul de succes, în care, de asemenea, ne putem referi la acesta ca fiind parte a unei etape, unei perioade istorice diferite, pentru că este începutul regimului ceaușist, iar în presă și în modul în care se organizau evenimentele sportive la momentul respectiv putem să sesizăm o schimbare destul de mare față de începutul perioadei comuniste.

Principala sursă pe care am folosit-o a fost reprezentată de presă, iar din presă am încercat să extrag articole, editoriale, interviuri sau declarații ale sportivilor ori ale oficialilor acestei echipe. În momentul în care folosești presa ca sursă de cercetare istorică, trebuie să ai grijă să nu fii influențat foarte mult de stilul cât se poate de subiectiv al autorilor articolelor respective, plus că presa istorică nu este întotdeauna cea mai obiectivă sursă pe care o putem folosi.

În aceste condiții a fost nevoie ca, atunci când am identificat variante diferite asupra unui anumit eveniment, să consult mai multe articole, tocmai pentru a încerca să ajung la adevărul istoric, iar acolo unde chiar nu a fost posibil, am încercat să menționez de fiecare dată că această informație poate fi găsită în mai multe forme, în diverse surse”, a spus autorul cărții, Marius Mureșan, asistent universitar dr. la Facultatea de Istorie și Filosofie din Cluj-Napoca.

Istoricul clujean a detaliat unele momente cheie ale trecutului Universității, regăsite în volumul său.

„Ca să mă apropii de substanța cărții, m-am gândit să vă spun câteva lucruri despre evenimentele pe care le-am considerat eu cele mai interesante din perspectiva unui istoric. Primul dintre acestea are legătură cu prima finală, cu anul 1934, și mi se pare cel mai relevant prin prisma legăturii care exista la momentul respectiv între oraș între oameni, între echipă și mediul universitar.

Practic, echipa de fotbal era un liant între ce înseamnă populație și mediul universitar, pentru că în cadrul ziarului Patria am găsit un articol referitor la un meci pe care Universitatea Cluj discuta împotriva echipei Olimpia Satu Mare. Și ce e important și interesant la articolul respectiv nu ține de desfășurarea meciului, de care a fost scorul, cine a marcat și așa mai departe, ci de modul în care autorul prezintă atmosfera din oraș înainte de discutarea partidei. El vorbește despre o efervescență deosebită, despre faptul că, în centrul orașului, pe corso, toată lumea discuta despre meciul care avea să se desfășoare. În fața hotelului New York de la momentul respectiv, grupuri de studenți discutau unii cu alții despre rezultat și partea și mai importantă era aceea că semnul pentru oameni că meciul avea să înceapă era apariția profesorului Iuliu Hațieganu pe stadion, care marca într-un fel, din punct de vedere simbolic, startul partidei.

Apoi, mai e un eveniment important în anul 1942, contextul acesta dificil al războiului, care mi se pare interesant pentru că devine unul extrem de relevant la nivel simbolic pentru ce a însemnat istoria Universității Cluj. Așa cum spuneam mai devreme, echipa a trebuit să-și găsească o nouă casă la Sibiu, iar jucătorii s-au confruntat cu dificultăți foarte mari. Mircea Luca mărturisește în cartea lui Ioan Chirilă, „Șepcile Roșii”, faptul că jucătorii erau nevoiți să pescuiască pentru a-și procura hrană, să meargă la colindat în grup pentru a obține bani, astfel încât să-și finanțeze activitatea și deplasările. Mircea Luca dă exemplul unei deplasări pe care echipa trebuia să o facă la Galați, extrem de lungă, și spunea el că te urcai în tren, plecai astăzi, dar nu știai dacă te întorci mâine, peste două zile sau peste o săptămână. Experiența aceasta a exilului la Sibiu a fost un adevărat moment fondator pentru spiritul Universității și pentru că în perioada exilului acolo s-a născut acel imn ”Haide ”U”, pe care-l mai auzim la începutul partidei în meciurile de acasă, care mai este cunoscut și sub denumirea ”Suntem ”U”-iștii Clujului iubit”.

Concluzia, din punctul meu de vedere, stă în valorile pe care istoria Universității Cluj ni le-a lăsat, iar cea mai importantă dintre acestea consider că este fidelitatea, adică a te preocupa de istoria acestui club, chiar în condițiile în care a trecut prin vremuri foarte grele, și în perioada interbelică, și în perioada războiului, și în perioada comunistă, și în perioada post-comunistă. Tot acestea, însă, ne fac să fim și mai solidari cu această echipă, să ne facă să conștientizăm că trebuie să o susținem și, pe de altă parte, cred că trebuie să promovăm în continuare o legătură cât mai strânsă între echipa de fotbal și mediul universitar, pentru că, până la urmă, această legătură face parte din istoria echipei.”

Profesorul universitar dr. Ovidiu Ghitta, decanul Facultății de Istorie și Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai, un mare susținător al clubului nostru, a acceptat să semneze ”cuvântul-înainte” al cărții.

„A fost o surpriză pentru mine invitația pe care mi-a adresat-o Marius Mureșan în urmă cu câteva luni, de a scrie un cuvânt-înainte la volumul pe care îl pregătea. Nu știam că scrie o asemenea carte despre ”U”. M-am bucurat când am aflat subiectul, pentru că, într-adevăr, în acest an s-au împlinit șase decenii de la câștigarea Cupei României, în 1965, la București. Evenimentul acela trebuia marcat, chiar dacă au trecut atâtea decenii și memoria oamenilor, memoria grupărilor, e uneori foarte selectivă. 

Am citit cu mare plăcere cartea în faza aceea de pregătire pentru tipar și m-am bucurat să descopăr, pe măsură ce înaintam cu lectura, un istoric foarte scrupulos, un istoric atent la detalii, la amănunte, care și-a adunat materia primă pentru carte, în primul rând din presă, dar și din memorialistică, și, în același timp, un foarte talentat condeier. Are calități și de istoric, dar și de cronicar sportiv de bună calitate. Spun în cuvântul înainte că ne-am întâlnit de câteva ori în troleibuz, venind de la stadion. Am lăsat o vreme fraza aceea în care spuneam că nu mai țin minte dacă eram bucuroși sau triști. ”U” e capabilă de surprize, și plăcute, și neplăcute. Întotdeauna, când suporterii vin la stadion, trebuie să fie pregătiți pentru toate stările. Așa am descoperit că suntem cu afinități, cu simpatii față de acest club. Și spun în cuvântul-înainte că asta mă bucură în plus, găsind un universitar, un tânăr universitar interesat de istoria clubului.

De fapt, trebuie să vă spun că această carte a constituit o premieră. Marius Mureșan este primul universitar, primul dascăl universitar care scrie o carte despre ”U”. Despre ”U” s-au scris cărți celebre, foarte cunoscute, începând cu cartea aceea Ioan Chirilă, „Șepcile Roșii”, prin care se marca în 1969 câștigarea Cupei din `65, dar și semicentenarul clubului, și alte lucrări. Chiar un istoric e în galerie, cu multe cărți, cărți consistente, Gheorghe I. Bodea, dar un universitar, un cadru didactic, din universitate, care să scrie o carte despre ”U” n-a mai avut până acum. De aceea trebuie felicitat. E tânăr, după cum se vede. Asta înseamnă că poate să deschidă o serie. A început cu finalele pe care ”U” Cluj le-a jucat, finalele Cupei României, și se oprește în 65.

Cartea e foarte plăcută. Felicit și editura Casa Cărții de Știință. E o carte chiar îmbietoare. E plăcut să o ai în mână, să o ții, să o porți, să citești paginile ei. E plăcută și prin scriitură, vă spuneam. E o carte captivantă, gândită așa în tempoul, în ritmul finalelor, cu toate fazele prin care ”U” Cluj a trecut până a ajuns în finale. Și merita, acum, la 60 de ani de la victoria aceea de la București, să fie scrisă o asemenea carte.

Aș mai spune doar că Facultatea de Istorie și Filozofie din Cluj, prin profesorii ei mari, de fapt istoricii Universității din Cluj, sunt foarte prezenți, au fost foarte prezenți în istoria acestui club. Un mare profesor din perioada interbelică, autor de cărți importante, autorul ultimei și celei mai importante monografii despre Avram Iancu, Silviu Dragomir, a fost președinte al clubului ”U”. La puțină vreme după fondarea clubului, câțiva ani buni, ani în care clubul a prins consistență și a devenit încet, încet un nume. 

Și a mai fost un istoric important de la Cluj, profesorul nostru, Liviu Maior, care a condus, chiar pe vremea când noi eram studenți, dacă îmi aduc aminte, secția de handbal a clubului ”U”. Iar după ce am terminat noi studenția, în anii aceia când “U” a revenit în Divizia A, în 1985-87, a fost președintele secției de fotbal. Deci doi mari istorici, doi moderniști, amândoi interesați de Revoluția de la 1948 și de Epoca Modernă, au fost și președinți ai clubului.

Eu îl felicit și pe Marius. Felicit editura, felicit sponsorii acestei cărți și nu doresc altceva decât ca, în timp, astfel de cărți să fie scrise și, încet-încet, istoria clubului și din alte perspective și în legătură cu alte momente să fie scrisă și rescrisă”, a declarat Ovidiu Ghitta, decanul Facultății de Istorie si Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.

Președintele Universității, Radu Constantea, a subliniat importanța acestor însemnări istorice regăsite în cartea lui Marius Mureșan și a făcut o scurtă incursiune în trecutul recent al „studenților”:

„Vreau să vă mulțumesc pentru că ați răspuns invitației noastre și a autorului acestui volum, foarte important pentru istoria clubului nostru. Vreau să-i mulțumesc lui Marius Mureșan, în primul rând pentru ideea de a scrie această poveste, pentru că, până la urmă, chiar dacă în ultimii 20 de ani orașul nostru a avut o evoluție foarte dinamică, s-a modernizat foarte mult, cred că simbolul ”U” este unul dintre puținele care mai face o legătură autentică cu ceea ce înseamnă Cluj-Napoca și este o legătură puternică cu comunitatea. Acest volum, practic, este, în continuare, o dovadă că întreaga noastră comunitate are o legătură puternică cu Universitatea Cluj. 

Aș vrea să prezint puțin evoluția Universității Cluj în ultimii 9 ani, de când, din păcate, am fost nevoiți să reîncepem acest proiect din Liga 4, în urma situației financiare precare care a intervenit la club. Dar, împreună cu dumneavoastră, cu suporterii Universității Cluj, am reușit, cred eu, un parcurs bun pentru clubul nostru. Am început de la nivelul ligii a 4-a și am ajuns în Liga 1. Am reușit chiar să ne calificăm într-o finală și am fost extrem de aproape de a avea a doua Cupă în vistieria clubului. Am fost foarte aproape, am ratat acel penalty decisiv și în același timp, anul acesta, am reușit să avem a treia participare într-o cupă europeană. La fel, dacă facem o analiză, în anul 2022-2023 am fost foarte aproape, chiar și în barajul european am avut un penalty decisiv cu Craiova, deci cred că este o evoluție pozitivă și care ne permite să fim optimiști în ceea ce înseamnă viitorul acestui club și să creștem împreună și, la un moment dat, să aducem Universitatea Cluj acolo unde ne dorim cu toții, să-și consolideze locul în primele trei-patru echipe din România, pentru că, până la urmă, dumneavoastră, ca și suporteri și susținători acestui club, asta meritați. Și orașul este de acest nivel, iar noi vom încerca să creștem de la an la an. Din perspectiva asta, aș vrea încă o dată să-i mulțumesc și domnului profesor, domnului decan Ovidiu Ghitta, pentru implicarea domniei sale în acest volum și pentru modul cum este aproape de Universitatea Cluj și ne susține în tot ceea ce facem noi”, a spus președintele FC Universitatea Cluj, Radu Constantea.

Volumul, care face o incursiune în trecutul echipei noastre din Cupa României, a fost prezentat audienței de Mihai Moga, Brand Manager al FC Universitatea Cluj și amfitrionul evenimentului de sâmbătă.

„Vă mulțumesc că v-ați făcut timp, într-o zi de sâmbătă, pentru a lua parte la un eveniment important pentru FC Universitatea Cluj și pentru toți cei care iubesc acest club: lansarea volumului “Șapca pe Cupă. O istorie a finalelor Universității Cluj în Cupa României până în 1965”, scris, la șase decenii de la câștigarea trofeului, de istoricul Marius Mureșan, asistent universitar la Facultatea de Istorie și Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai.

Cartea, care are o prefață semnată de domnul profesor Ovidiu Ghitta, decanul Facultății de Istorie și Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai, cuprinde în paginile sale poveștile celor patru finale de Cupă jucate de Universitatea până la adjudecarea trofeului din 1965.

Cupa României este competiția de care se leagă unele dintre cele mai importante performanțe ale clubului nostru. Nu mai puțin de șase finale, cele din 1934, 1942, 1949, 1965, 2015 și 2023, i-au avut ca protagoniști pe “studenți”, iar sezonul 1964–1965 a fost cel în care trofeul a poposit în vitrina clubului.

Volumul tratează, dintr-o perspectivă unică pe care vă invit să o descoperiți, drumul Universității de la prima ediție a Cupei, din sezonul 1934-1934, care a însemnat și prima finală pentru noi, pierdută în fața Ripensiei Timișoara, până la victoria din finala de pe stadionul Republicii, din 11 iulie 1965, numită și „Ziua celor patru cupe”, pentru că, pe lângă trofeul Cupei României, “U” a mai câștigat Cupa Fidelității, primită de căpitanul Traian Georgescu pentru cei cincisprezece ani dedicați clubului, Cupa Eficacității, cu care a fost recompensat Mihai Adam pentru golurile sale, și Cupa Campioanei Republicane, pe care au ridicat-o deasupra capului juniorii Universității.

Valoarea volumului este dată atât de detaliile și informațiile sportive inedite pe care autorul le aduce în atenția cititorilor după o muncă asiduă de cercetare, cât și de perspectiva istorică în care Marius Mureșan plasează poveștile Universității în Cupa României într-un interval de trei decenii în care societatea trece prin provocări și transformări importante, de la monarhia constituțională parlamentară la dictatura carlistă și efectele Dictatului de la Viena, trecând prin al doilea Război Mondial și instaurarea comunismului și mergând până la mijlocul anilor ’60, deceniu marcat de tranziția de la stalinismul de sorginte sovietică la național-comunismul lui Nicolae Ceaușescu.

”U” Cluj a fost mereu la intersecția dintre istorie, sport, cultură și educație, iar volumului “Șapca pe Cupă” vine să reconfirme această calitate singulară a clubului nostru în peisajul fotbalistic românesc.

Universitatea Cluj este – așa cum remarca seniorul Corneliu Coposu – singura echipă născută în urma unui act istoric, Marea Unirea de la 1 Decembrie 1918.

Dar Universitatea Cluj este și echipa care a suferit – într-o solidaritate istorică unică cu românii - efectele tuturor regimurilor pe care clubul le-a traversat în istoria de 106 ani împliniți acum câteva zile, pe 23 noiembrie”, a declarat Mihai Moga.

Brand Manager-ul FC Universitatea Cluj a ținut să le mulțumească tuturor celor care au contribuit la apariția și lansarea acestei cărții istorice.

„Proiectul editorial a fost realizat cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Cluj-Napoca, editura la care a apărut volumul “Șapca pe Cupă” este Casa Cărții de Știință, iar pentru evenimentul de lansare de astăzi trebuie să le mulțumim partenerilor noștri de la Consiliului Județean Cluj și Cluj Arena”, a spus Mihai Moga.