Întâlnire cu ultimul cavaler al fotbalului romantic

  Lansarea cărții despre viața și amintirile ultimului supraviețuitor al bejeniei de la Sibiu, Nicolae Szoboszlay, a avut loc, sâmbătă, în sala de conferințe a Cluj Arena. Suntem în sala-amfiteatru din incinta stadionului, la mai bine de o oră de la încheierea ultimului meci oficial pe care Universitatea Cluj l-a jucat în acest an. Am ajuns printre primii. În fața noastră, doi bărbați trecuți de prima tinerețe rememorează câteva dintre partidele antologice ale celui care a fost supranumit “Portarul zburător”. În spatele nostru, doi suporteri ai “Șepcilor Roșii”, cu eșarfele alb-negre în jurul gâtului, răsfoiesc cu patos cartea cumpărată de la stand. “Atunci s-a jucat fotbalul adevărat. Doamne, ce oameni, ce fotbaliști, ce vremuri!”, exclamă unul dintre ei. Fanii, fostele glorii ale clubului, actualii jucători ai Universității Cluj, alături de staff și o parte a conducerii, populează încăperea. Momentul apariției lui Nicolae Szoboszlay este primit cu un ocean de aplauze. Primul invitat care a luat cuvântul a fost Ioan Ovidiu Sabău, managerul echipei noastre și unul dintre foștii elevi ai legendarului fost portar. E o onoare să mă aflu alături de dumneavoastră pentru a elogia un adevărat cavaler al fotbalului românesc. Cele mai frumoase momente din cariera mea de fotbalist au fost cele petrecute alături de domnul Szoboszlay. Se spune despre recunoștință că este memoria inimii, a sufletului. Iată de ce acest sentiment profund mă obligă să vă spun, răspicat, că nu voi uita binele pe care mi l-ați făcut în copilărie și în adolescență. Sufletul meu păstrează o amintire vie a maestrului plin de abnegație, dar și a omului cu suflet generos de tată. V-am oferit tot ce am putut, dar consider că a fost destul de puțin față de ceea ce ați făcut dumneavoastră pentru mine. Vă mulțumesc, în primul rând, că m-ați învățat fotbal, că nu e suficient să ai talent, că doar prin luptă și sacrificiu te poți realiza profesional. Cel mai important lucru pe care l-am învățat de la dumneavoastră a fost loialitatea. Ea m-a învățat să-i respect atât pe coechipieri, cât și pe adversari. Prin urmare, va asigur că port în suflet acest sentiment al recunoștinței, mereu, pentru totdeauna”, a fost discursul “Moțului”. Autorul, jurnalistul Cristian Aszalos, a subliniat că volumul este dedicat nu doar vieții lui Nicolae Szoboszlay, ci și unor figuri legendare ale fotbalului românesc. Am scris cartea din pură pasiune, a fost o muncă benevolă, am lucrat în timpul liber. Am scris-o din admirație pentru domnul Szoboszlay, pentru că am ajuns să îl cunosc foarte bine. În viziunea mea, el întruchipează toate valorile Universității Cluj, mă refer la principiile sădite de Iuliu Hațieganu în 1919. Când îl întrebam de ce e iubită “U” și de ce o iubește atât de tare, îmi spunea că e iubită pentru acuratețea cu care a supraviețuit de-a lungul deceniilor. A fost și pentru mine o carte a descoperirilor, pentru că, scriind, descopeream niște aspecte incredibile din istoria României, nu doar din viața lui Nicolae Szoboszlay. Viața domniei sale, prezentată în această carte, se suprapune cu istoria fotbalului românesc. Practic, dânsul a fost martorul avizat al unor evenimente din istoria Universității și a fotbalului românesc, începând cu anii de război și până astăzi, la această lansare. Cel mai emoționant moment este clipa în care tânărul Nicolae Szoboszlay, la vârsta de 17 ani, pe timp de război, s-a îndrăgostit iremediabil de cântecele Universității. Ultimul cavaler al fotbalului romantic nu ne vorbește doar despre fotbalul clujean sau fotbalul românesc, ci și despre literatură, despre muzică sau despre evoluția societății românești. Cartea este dedicată și unor personaje deosebite cu care a intrat în contact, figuri legendare precum Baratky, Iuliu Hațieganu, Titi Teașcă, doctorul Constantin Rădulescu sau Ștefan Kovacs. Indiferent unde a jucat, punctul său terminus a fost mereu Universitatea Cluj. A format caractere, iar dacă nu ieșeai fotbalist din mâna sa, cu siguranță ieșeai om. Este o tipologie pe cale de dispariție. Mesajul final al cărții este să nu ne uităm oamenii mari, să-i prețuim cât timp ei sunt în viață. Volumul meu este și un apel la memorie”, au fost cuvintele autorului, care, la doar 28 de ani, se află deja la cea de-a doua carte publicată. Momentul culminant a fost, firește, discursul eroului principal al cărții, Nicolae Szoboszlay. Ajuns la 91 de ani, ultimul supraviețuitor al exilului de la Sibiu a fost responsabil cu buna dispoziție, speech-ul său savuros fiind deseori întrerupt de aplauzele venite din sală. Greu suportă un fost sportiv și umerii lui atâta laudă. Secretul longevității mele cred că ține de exercițiile fizice pe care le fac de la 14 ani și până astăzi. Pot să vă spun că am lucrat cinstit, am servit cu cinste și cu profesionalism fotbalul românesc, cel clujean și cel al județului Cluj. Prima și marea mea dragoste este Universitatea Cluj, un club din partea căruia am primit foarte multe, mai ales din punct de vedere moral, pentru că mi-a întărit personalitatea. Îmi pare bine acum, după ce am citit cartea, că mi-am deschis sufletul în fața acestui simpatic și talentat ziarist. Este o carte în care am vrut să accentuez două probleme: una a ambianței plăcute și a fair-play-ului în care am copilărit și în care am început fotbalul, dar și o alta, a decăderii din cauza banilor mulți, a deficienței și a relațiilor protecționiste, să spun așa, în care a ajuns fotbalul nostru”, au fost doar câteva dintre detaliile subliniate de fostul portar al Universității Cluj. Finalul lansării a fost emoționant, suporterii din sală cântând, în picioare, imnul “Slavă ție, studenție”. Apoi, a urmat o sesiune de autografe la care au participat inclusiv jucătorii “Șepcilor Roșii”. Cartea “Nicolae Szoboszlay – Ultimul cavaler al fotbalului romantic” (Editura Școala Ardeleană) costă 40 de lei. CV Nicolae Szoboszlay Data și locul nașterii: 18.07.1925, Orăștie, județul Hunedoara Postul: portar Echipe pentru care a jucat: Universitatea Cluj-Sibiu (Divizia A, 1943-1944), Ferar-Vasas Cluj (Divizia A, 1945-1946), Universitatea Cluj (Divizia A, 1946-1947), Dermagant Tg. Mureș (Divizia A, 1947-1948, 1950), CCA București (Divizia A, 1948-1949), Armata Iași (Divizia C, 1950), Universitatea Cluj (Divizia B și A, 1950-1953), Armata Cluj (Divizia B, 1953-1954). A antrenat la: Dermata Cluj (1955-1956, 1958-1959), ASA Cluj (1956-1957), “U” Cluj (secund, 1957-1958), Arieșul Turda (1960-1961), “U” Cluj (1961-1963, 1965-1967), CSM Cluj (1963-1965), ISCT (1967-1968), Arieșul Turda (1968-1972), Corvinul Hunedoara (1973-1974), CFR Cluj (1974-1975), Sticla Turda (1976). Între 1976 și 1986 a ocupat funcția de antrenor coordonator al Centrului de Copii și Juniori al Universității Cluj.  Între 1986 și 2002 a fost consilier tehnic al Universității Cluj.  A format (singur sau în colaborare cu alți colegi) jucători precum Remus Câmpeanu, Petru Emil, Paul Marcu, Alexa Uifăleanu, Septimiu Câmpeanu, Ioan Ovidiu Sabău sau Zoltan Iasko. În anul 2013, a fost decorat Cetățean de Onoare al municipiului Cluj-Napoca. Fotografii: Dan Bodea