Familia, prietenii din “Peluza Șepcile Roșii”, un grup de fani ai formației Dinamo București, suporteri ai altor echipe din țară, fotbaliștii, staff-ul și conducerea echipei noastre, împreună cu staff-ul “U”-BT, dar și reprezentanți ai Clubului Sportiv Universitatea, toți și-au luat rămas bun de la cel care a fost Radu Țenter.
Cerul a plâns și el, cu lacrimi mărunte și reci, sâmbătă dimineață, când fanii “alb-negrilor” și-au dat întâlnire la Cluj Arena, de unde au pornit încolonați, cu tristețea de pe chipuri ușor mascată de coroanele impresionante de flori, spre Cimitirul Central. În apropierea locației, sub foșnetul steagurilor fluturând în vânt, a sosit vremea unei improvizații de suflet, a unui cântec cu un mesaj încărcat de emoție: “Radule, din cer să știi, ultras tu mereu vei fi!”. Urmat de-un “Te vom iubi mereu!”, cu patos sincer, din câteva sute de piepturi. Pe dreapta, chiar la intrare, un alt mesaj, de această dată scris, pe întreaga lungime a gardului de care este susținut: “Rămas bun, Radu Țenter!”. Liniștea domnește doar pentru a face loc lacrimilor și suspinelor.
Curtea e aproape plină. Puțin peste ora 13:00, ora de start a ceremoniei, norii se risipesc subit, iar razele soarelui ne amintesc de zâmbetul contagios al lui Radu. Preotul conturează ideal portretul tânărului dispărut dramatic, la numai 25 de ani, în urma unui accident rutier: “De grija sărmanilor, organiza în zilele geroase de iarnă campanii de donat haine groase. Și pentru că se preocupa și de minte, nu doar de trup, ajuta la dotarea cu cărți a școlilor izolate din Apuseni. Ca-n file de poveste, bătea orașul în lung și-n lat ca să adune cărți pentru elevii din munți. Îl întâlneai și în adăposturile de animale, unde făcea voluntariat. Se bucura că putea să scoată cățeii nimănui la plimbare în natură. Și fiindcă nu avea astâmpăr în a face fapte bune, voia să planteze o pădure. La o sută de ani de la nașterea clubului mult iubit, Universitatea Cluj, și-a dorit să-i dăruiască o pădure pentru eternitate. Cum altfel dacă nu în formă de inimă? Sunt sute de fotografii cu chipul său, sunt sute de zâmbete. Nici o urmă de tristețe!”. Așa era Radu.
Mulțimea se îndreaptă agale spre locul de veci, iar drumul până acolo, ca într-o ironie a sorții, pare sinonim cu eternitatea. Ultrașii își iau adio de la camaradul lor cu fularele în aer și torțele în mâini, pe acordurile unui imn îndrăgit de generații. În Cimitirul Central răsună “Slavă ție, studenție!”.
Aplauze. Îndelungi aplauze.
Odihnă veșnică, Radu Țenter!
Postat în Stiri
De:
"Blugento" Admin
;)
