INTERVIU | Istoricul care a dat glas finalelor de Cupă de până în `65 a rămas fascinat de trecutul lui ”U”. Marius Mureșan: „Toată lumea trebuie să conștientizeze istoria extrem de bogată pe care o are echipa”

Istoricul Marius Mureșan a făcut, intermediul volumului „Șapca pe Cupă. O istorie a finalelor Universității Cluj în Cupa României până în 1965” [cuvânt-înainte de Ovidiu Ghitta (Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2025)] o incursiune în trecutul „studenților” și a vorbit, în cadrul unui interviu acordat pentru UCluj TV despre felul în care i-a venit ideea scrierii acestei cărți, despre dificultățile de documentare, dar și despre momentul său favorit din acest volum.

„Ideea scrierii unei astfel de cărți despre istoria Universității a apărut, cred că prin anul 2023, în contextul unor discuții amicale pe care le-am purtat cu Dan Bodea, cunoscutul fotograf și statistician, care e preocupat de istoria Universității. L-am ajutat în câteva rânduri cu identificarea unor informații de care avea nevoie pentru statisticile sale și în momentul acela am realizat că pot să reconstitui o istorie a Universității Cluj prin intermediul surselor de presă, prin intermediul ziarelor, pentru că, până la urmă, de acolo găsim cele mai multe informații.

Inițial am vrut să scriu o lucrare doar despre finala Cupei din 1965, dar am realizat destul de repede că e complicat să aduni suficiente informații pentru a se justifica o cercetare istorică așa cum am vrut eu să realizez și atunci m-am hotărât să merg mai în urmă cu partea de documentare și am căutat informații și despre finalele anterioare ale Cupei României, pe care le-a jucat Universitatea Cluj: în 1934, în 1942 și în 1949. Am plecat din start de la premisa că anul acesta se sărbătoresc 60 de ani de la câștigarea Cupei României, care este competiția de care se leagă cele mai importante performanțe ale Universității Cluj și din această cauză mi-am propus să reconstitui traseul echipei de-a lungul mai multor perioade istorice”, a povestit Marius Mureșan.

Autorul acestui volum a observat o legătură repetitivă între finalele disputate de Universitatea și caracteristicile istorice ale acelor ani.

„Imediat după ce am început să citesc despre subiectul acesta în presă, am realizat că cele patru finale se suprapun de fapt peste patru perioade relevante pentru istoria secolului al XX-lea. Și atunci, pe lângă o istorie a echipei în Cupa României, am considerat că pot să realizez și eu istoria vieții cotidiene în Cluj, în diverse perioade istorice, o istorie chiar politică, pornind de la realitățile vremii respective, pentru că dacă stăm să ne gândim, finala din 1934 s-a desfășurat în perioada interbelică, când era o perioadă de efervescență culturală. lumea era interesată să participe la evenimente de genul acesta. Finala din 1942 a avut loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când echipa era la Sibiu, în urma dictatului de la Viena. Finala din 1949 s-a desfășurat chiar la începutul regimului comunist, când atât aspectele care țin de organizarea societății, dar și de organizarea sportului pe ansamblu, au fost impregnate cu ideologia adusă dinspre Moscova, cu principiile stabilite acolo, iar evident finala din 1965 este cea care marchează această performanță a Universității Cluj.”

Marius Mureșan a recunoscut că unele episoade ale cărții au fost mai greu de documentat, mai ales că a apelat constant la presa acelor vremuri, care nu întotdeauna reprezenta fidel realitatea.

„Distanța în timp nu este, în general, o problemă pentru identificarea surselor. După cum știe toată lumea, sau cei mai mulți dintre suporterii echipei știu, sunt deja câteva cărți publicate despre istoria Universității Cluj, dar eu tocmai asta mi-am propus, să nu reiau informații care deja au fost publicate. Și atunci în procesul acesta de documentare am mers la presa din epoca respectivă. Dacă ar fi să fac o comparație între cele patru finale, de exemplu, pentru finala din 1949 am găsit cele mai puține informații și asta se datorează faptului că ziarele erau mai degrabă preocupate în a dezbate ce înseamnă comunismul, ce înseamnă rolul Uniunii Sovietice în viața Noii Republici Populare Române. Ca să revin la întrebare, am mers la presă ta și prin asta am considerat că pot să reconstitui cât mai fidel atmosfera epocii. Sigur că în momentul în care folosim surse de presă, acestea pot să implice anumite dificultăți, pentru că vorbim despre prezența ideologiei în cazul anumitor perioade sau chiar despre subiectivismul autorilor care au scris articolele respective. Pentru a ajuta posibilul cititor, am marcat de fiecare dată această diferențiere, ca să fie foarte clar că nu vorbim neapărat despre adevărul istoric, cât mai degrabă despre o perspectivă subiectivă a unui ziarist”, a mai declarat cel care profesează ca asistent la Facultatea de Istorie și Filosofie din cadrul Universității Babeș-Bolyai.

Autorul volumului „Șapca pe Cupă. O istorie a finalelor Universității Cluj în Cupa României până în 1965” și-a ales cel mai emoționant moment din această incursiune în istoria Universității.

„Cred că răspunsul evident este finala din 11 iulie 1965, dar pentru că e, probabil, răspunsul cel mai la îndemână, aș vrea să mă refer totuși la un altul și anume finala din 1942. Privind întregul context, trebuie să ne imaginăm faptul că după 1940 echipa de fotbal împreună cu Universitatea din Cluj au fost nevoite să-și găsească o nouă casă, au găsit-o la Sibiu și acolo au întâmpinat tot felul de dificultăți, mai ales de ordin material. M-a impresionat o mărturie pe care doctorul Mircea Luca a făcut-o în cartea lui Ioan Chirilă, „Șepcile Roșii”. El vorbește despre atmosfera grea, despre condițiile dificile din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și relatează acolo cum reușeau jucătorii să se adapteze. Spune că mergeau la pescuit pentru a procura hrană sau, în timpul sărbătorilor de iarnă, mergeau la colindat pentru a câștiga bani, astfel încât să-și continue activitatea sportivă.

Tot referitor la perioada aceasta de la Sibiu, cred că la nivel simbolic mai este un eveniment foarte important, faptul că atunci s-a născut imnul „Haide ”U”” sau cum mai este cunoscut „Suntem ”U”-iștii Clujului iubit”.”

Nu în ultimul rând, Marius Mureșan a numit aspectele principale ilustrate în carte care ar vrea să rămână în setul de valori al tuturor celor care reprezintă Universitatea, de la jucători, până la suporteri.

„Cred că toată lumea trebuie să conștientizeze istoria extrem de bogată pe care o are echipa Universitatea Cluj, iar valoarea cea mai importantă este aceea a fidelității, așa cum stă și pe dictonul latin pe care îl folosim ca slogan „Semper Fidelis”. Apropo de asta, mi-a rămas în minte și mi-a plăcut foarte mult un lucru pe care l-a spus domnul profesor Ovidiu Ghitta, decanul Facultății de Istorie și Filozofie, în cuvântul înainte al acestei cărți. Domnia sa notează acolo că foarte puține echipe se pot lăuda că despre ele s-au scris mai multe cărți decât trofeele pe care le-au în palmares.

Asta cred eu că înseamnă că atunci când ești atașat de o echipă de fotbal, succesele care se traduc în numărul trofeilor sunt mai puțin importante decât istoria pe care o are echipa respectivă și modul în care reușește să unească o comunitate. Probabil că acesta este motivul pentru care, chiar dacă echipa aceasta a cunoscut perioade extrem de dificile și mai îndepărtate, așa cum am vorbit despre Al Doilea Război Mondial, dar și mai apropiate, știm cu toții istoria recentă a echipei, până la urmă au rămas valorile care leagă suporterii de clubul Universitatea Cluj. Probabil că acesta este motivul pentru care Universitatea este în prezent cea mai iubită echipă a Clujului.”

În încheierea interviului, istoricul Mureșan a rememorat cum a început pasiunea sa pentru „alb și negru”.

„Pasiunea a început odată cu momentul în care am venit la Universitate în anul 2010 și este legată atât de echipa de fotbal cât și de echipa de baschet, pentru că încerc să îmbin pasiunea pentru Universitatea Cluj, urmărind cele două sporturi. Evident că momentul în care am ajuns pentru prima dată pe stadion a fost acela care m-a convins că Universitatea Cluj este clubul pe care trebuie să-l urmăresc și despre care poate la un moment dat chiar o să și reușesc să scriu câteva cuvinte.”