Continuăm șirul „Poveștilor studențești”, prin care puteți face cunoștință cu cei mai reprezentativi sportivi care au îmbrăcat tricoul alb și negru cu „potcoava” pe piept. Astăzi, 3 iulie, vă vorbim despre cel care a fost Mihai Adam, născut la Câmpia Turzii în urmă cu exact 85 de ani și care avea să devină unul dintre marii golgheteri ai Universității, un jucător-simbol al „Șepcilor roșii” în anii ‘60.
Începuturile sale în sportul care i-a fost prima mare dragoste nu au fost ușoare, după cum a mărturisit chiar el: „M‑am născut într‑un cartier sărac, Sâncrai, fiind al 11‑lea copil al unei familii simple, de muncitori.” Chiar și așa, nu a renunțat la visul său, iar încălțările schimbate tot mai des nu l-au oprit să spere că într-o zi va ajunge fotbalist, așa cum se simțea de fiecare dată când împărțea maidanul cu prietenii săi. Rămas fără tată de la o vârstă fragedă, și-a pus toată încrederea în mama sa, căreia i-a promis că nu o va dezamăgi și va continua, extrem de matur pentru vârsta lui, să prețuiască la fel de mult școala, în ciuda pasiunii sale „nebune” pentru fotbal. Așa a și făcut: după absolvirea a șapte clase, s-a înscris la Școala Medie Tehnică Sticla din Turda, obținând calificarea de sticlar.
În 1956, a debutat în fotbalul profesionist pentru echipa din orașul său natal, Industria Sârmei Câmpia Turzii, fiind în paralel electrician și urmând, totodată, cursurile liceale la seral. Așa a decurs viața sa până în 1962, an care i-a adus o dublă satisfacție majoră. Pe de o parte, a fost admis la Facultatea de Mecanică din Cluj-Napoca, iar pe de alta, a obținut transferul mult-visat, la ”U”, numită pe atunci „Știința Cluj”. Într-un interviu acordat jurnalistului Ovidiu Blag, Mihai Adam era recunoscător directorului de la echipa din Câmpia-Turzii că nu a cedat mai repede insistențelor Universității: „Când am debutat la ”U”, aveam simţul datoriei împlinite şi am putut să leg venirea mea la Cluj şi de ambiţia de a deveni student la Institutul Politehnic.”
Visul său prindea tot mai mult contur, iar tricoul în alb și negru era, pentru el, mult mai mult decât putea să exprime: „Pentru mine, ”U” era un lucru sfânt. Atunci când am îmbrăcat tricoul cu însemnele acestui club, am avut un sentiment unic, greu de definit în cuvinte”, a recunoscut emoționat adolescentul „din interiorul” lui Mihai Adam. A debutat pentru echipa sufletului său într-o deplasare la Timișoara și nu a avut nevoie de prea mult timp pentru a se acomoda cu fotbalul de primă ligă. În chiar primul sezon la Cluj, Adam a înscris 15 goluri, devenind golgheterul echipei și confirmându-și, la un cu totul alt nivel, calitățile de marcator „pur-sânge”. Nici al doilea sezon la formația „studenților” nu a reprezentat vreun șoc de adaptare pentru Mihai Adam, care și-a respectat statutul din stagiunea de debut și a încheiat din nou drept cel mai bun marcator al echipei noastre, cu zece reușite.
Anul următor (1964-1965) avea să fie unul de referință atât pentru fotbalistul Mihai Adam, dar mai ales pentru ”U”-istul Mihai Adam. A rămas o „mașină de goluri” cu mult suflet și alături de colegii săi, printre care Remus Cîmpeanu sau Zoli Ivansuc, au dus-o pe ”U” către singurul său trofeu din istoria sa de până acum, Cupa României. Dincolo de trofeu, palmares sau felicitări de curtoazie, lui Adam i-a ajuns la suflet „respectul publicului clujean, care a contat cel mai mult.” Nu era tot, cele 17 goluri reușite de vârful Științei în acea ediție de campionat îi aduceau primul titlu de golgheter al României și al treilea consecutiv de cel mai bun marcator al formației sale. Acesta a pus distincția personală și pe seama conlucrării din teren cu Zoltan Ivansuc, confirmând în cadrul aceluiași interviu că „în careul advers mă simţeam în largul meu (…) Eram un atacant oportunist, ştiam când trebuie să iau jocul pe cont propriu, şi de multe ori acest lucru mi‑a reuşit.”
Triumful din Cupă a mai adus o oportunitate importantă pentru „goleadorul Șepcilor roșii”, aceea de a evolua alături de ”U” în cupele europene. Primul adversar, Wiener Neustadt, a fost depășit de echipa noastră cu o dublă victorie, 1-0 în Austria și 2-0 la Cluj, urmând apoi „dubla de gală” cu galonatul club spaniol, Atletico Madrid. În ciuda eliminării cu 0-6 la general, Mihai Adam și colegii săi au avut șansa de a lua contactul cu fotbalul occidental, iar fostul atacant al „studenților” a chiar rememorat un moment emoționant legat de deplasarea din capitala Spaniei: „Antrenorul nostru Sepci a hotărât să facem un scurt antrenament pe terenul de joc, pentru a ne acomoda cu atmosfera. Spre surprinderea noastră, porţile erau închise. În acel moment, s‑a produs un lucru uimitor: am văzut un tip bine legat, care a venit şi a lovit efectiv cu piciorul lacătul respectiv, reuşind să ne deschidă. După aceea s‑a prezentat: <<Bună seara, mă numesc Ferenc Puskas şi cât timp veţi sta în Spania, nu am să mă despart de voi>>.”
În campionat, nimeni nu credea că se va mai schimba vreodată informația care deja nu mai era știre: Mihai Adam, cel mai bun marcator al stagiunii pentru ”U”. După ce asta s-a repetat în stagiunea 1965-1966 (nouă goluri), Zoltan Ivansuc a intervenit și a oprit temporar „dominația” lui Adam, care fusese golgheterul echipei în toate cele patru sezoane petrecute până atunci la Cluj. Chiar și așa, sezonul 1967-1968 revenea cu o performanță notabilă din partea lui Mihai Adam, care a reușit să marcheze de șapte ori în două meciuri în poarta lui Dinamo București. Mai întâi, a înscris toate golurile lui ”U” din victoria cu 4-2 de la București, completându-și palmaresul cu o triplă la returul de la Cluj, câștigat, de asemenea, de „studenți”, cu 5-0. 15 goluri a totalizat Mihai Adam în acel sezon, cucerind al doilea titlu de golgheter al României din postura de jucător al „Șepcilor roșii”.
Obligat pe perioada stagiului militar să se mute la Arad, a evoluat pentru Vagonul în sezonul 1968-1969, revenind, după doar an, la echipa sa de suflet, pentru care a mai jucat până în 1972, ajungând la incredibilul număr de 121 goluri în 253 de partide pentru ”U” în toate competițiile. Nu și-a părăsit „visul copilăriei” înainte de a fi cel mai bun marcator al echipei sale și în cele trei sezoane de după experiența de la Arad, încheiindu-și recitalul „universitar” cu o contribuție majoră la clasarea echipei noastre pe poziția a treia în stagiunea 1971-1972, care le permitea „studenților” să evolueze în Cupa UEFA.
În 1974, a câștigat a treia oară titlul de golgheter al României (23 de goluri), în tricoul lui CFR, acolo unde a evoluat pe finalul carierei, în 114 meciuri, reușind să marcheze 47 de goluri.
Cu un devotament remarcabil, dincolo de cifre, Mihai Adam va rămâne mereu în inimile suporterilor ca acel băiat simplu care aleargă pentru visul său și marchează pentru visul tribunelor. Așa cum „la şcoală nu am avut nicio absenţă nemotivată”, nu va avea nicio absență nici în memoria celor care trăiesc alături și pentru ”U”, indiferent că e 3 iulie, 11 decembrie, ziua în care el s-a stins acum zece ani, sau oricare zi în care simbol”U”l atinge la suflet orice generație.
Surse: ovidiublag.ro: Mihai Adam s-a stins din viață - Ovidiu Blag - Portal de stiri si informatii
Dan Bodea-arhivă personală
Wikipedia: Mihai Adam - Wikipedia
4everucluj.ro: Mihai Adam – 4everUcluj
;)
